Následující text není historickou studií. Jedná se o převyprávění pamětníkových životních osudů na základě jeho vzpomínek zaznamenaných v rozhovoru. Vyprávění zpracovali externí spolupracovníci Paměti národa.

Pokud máte k textu připomínky nebo jej chcete doplnit, kontaktujte prosím šéfredaktora Paměti národa. (michal.smid@ustrcr.cz)

Victor Isac (* 1917  )

I was a part of the first criminal trial organized by the Bolshevik Securitate (Romanian Political Police)

  • Born in 1917 into a family of farmers
  • Bachelor of Philosophy and Letters Faculty of Bucharest. Professor.
  • Member of the National Peasant Party
  • Has been arrested on 22/23 July 1945 and sentenced to 5 years imprisonment for „the offense of conspiracy against social order”. He was released in January 1948.
  • Was rearestat on April 10, 1958 and sentenced to „hard labor for life” for „the offence of armed insurrection”. The sentence was subsequently reduced to 25 years „hard labor”. He was released on July 31 / August 1, 1964.
  • In 1972 was acquitted of „the offense of armed insurrection”, and in 1976 was canceled and his conviction in 1945.
  • Wrote and published (both before and especially after 1989) several volumes of history and philosophy of history.

VICTOR ISAC

 

Vă rog să-mi spuneţi cum vă numiţi?

Mă numesc Victor Isac.

Data naşterii?

29 decembrie 1917.

Naţionalitatea?

Român.

Religia?

Ortodox.

Studii?

Facultatea de Filosofie şi Litere. Licenţiat...

Bucureşti?

Bucureşti.

Vă rog să-mi spuneţi, la momentul arestării ce profesiune aveaţi?

În momentul arestării, în ’58 eram deja după o arestare şi o condamnare şi eram maistru la cocserie în Combinatul Siderurgic Hunedoara.

Când aţi mai fost arestat?

În 1945. Fac parte din primul proces organizat de Securitatea (sic!) bolşevică comun... comunistă de genu’ lu’ Nicolski, unde... ne-a amestecat toate partidele istorice ca să demonstreze că există o acţiune contrarevoluţionară şi contra regimului instaurat de Groza la 6 martie 1945.

Ce condamnare aţi avut în ’45?

Atunci am avut... 5 ani... corecţională... cap de lot a fost Remus Ţeţu, din partea Partidului Liberal... Acolo, într-adevăr, s-a găsit un germene oarecum, un motiv de a proclama că e vorba de o organizaţie, şi el a avut 7 ani, reprezentând Partidul Liberal, eu am avut 5 ani, reprezentând... că nu-i vorba de vinovăţie, şi pe... Partidul... Partidul Naţional Ţărănesc... era pe timpu’ acela... Adriana Georgescu, şefă de cabinet şi colaboratoare a lui Rădescu... 4 ani. Şi dup-aceia or venit 3 ani, 2 ani, şi un an aşa la o puzderie. Pare-se că 18 am fost în total... între care şi din partea social democraţilor, bineînţeles anticomunişti, patronaţi de Fluieraş, Ioan Fluieraş, persoană istorică despre care ar fi multe de spus... A căzut victimă în acest aşa mare complex organiz... făcut de... în Securitate (sic!)... Uşor, într-adevăr, fiindcă cei care eram în opoziţie ne cunoşteam şi cooperam. Fluieraş dacă era social-democrat pe poziţie anti-comunistă l-am cunoscut, am colaborat... nu, cu un tineret... tineretu’... liber aşa numit, tot aşa, o factură de studenţi de orientare... Iniţial au fost pro-comunişti, în timpu’ studiilor, înainte de 23 august, şi dup-aceia, în contactu’ cu... cu... civilizaţii, civilizaţia nouă bolşevică s-au trezit ei ce reprezintă comunismu’ şi bolşevismu’ au... n-au mai mers pe linie comunistă şi de-aci... colaborarea cu Ion Fluieraş. Social democrat, declarat, deşi partidul oficial, de suprafaţă era a’ lu Titel...

Petrescu...

Petrescu... şi... (se gândeşte - n.n.) cum îl mai chema... în sfârşit...

Aţi făcut toţi cei 5 ani?

Nu, n-am făcut cei 5 ani. Un prim ajutor a fost o scrisoare falsă a unui... care avea ceva rang de ministru, aşa, nu ştiu cum îl chema, Ionescu şi mai nu ştiu cum... Întocmise o scrisoare... a lui personală... ca aparţinând... nu ştiu, lui Maniu, lui Brătianu, prin care-i compromitea. Bineînţeles că falsu’ s-a descoperit foarte uşor... N-a avut importanţă mică... La comunişti nu există moralitate... nu-i interesa faptul că... Important era efectu’. Prin acea scrisoare demonstrau că Brătianu şi Maniu erau nu ştiu ce trădători, şi aşa mai departe... Scrisoare bineînţeles falsă... şi cei acuzaţi, Maniu, Brătianu, au deschis proces. Dovada fiind foarte evidentă guvernul a făcut un... a conceput un decret de amnistie pentru orice fel de fals, şi în felu’ ăsta a scăpat celebru’ falsificator... Îmi pare rău de memorie... că de-asta... Ionescu şi nu mai ştiu... Era, mă rog, îi... aşa i se şi adăugase un epitet... „Falsificatoru”. A scăpat el... şi toţi cei care au avut falsuri la rând, şi au dat reduceri de pedepse la toţi cei care se aflau în închisori. Şi-am beneficiat de o reducere de o treime... din cei 5 ani. De ce-am fost eliberat ceva mai devreme. Împlinisem... numai 2 ani şi 6 luni. Eu am rămas din tot lotul singurul arestat, din Organizaţia „T”. Adica Ţeţu care fusese, mă rog, cap de listă şi şeful aşa zisei organizaţii, care... da’ nu vă interesează acuma, poate altădată o comentăm... a fugit... chemat la un proces. Şi eu am fost chemat, şi eu am refuzat să plec... din ţară, am stat în închisoare. El a plecat a ajuns cadru universitar în Argentina... Deci el s-a eliberat. Ceilalţi au fost cu reduceri de pedepse şi cereri de graţiere... Eu am refuzat şi cerere de graţiere... A venit la mine... Bine, trucajul era... devenise evident, lupta occidentalilor să restabilească puţin... mă rog, să colaboreze şi partidele istorice... că de-aceia a intrat dup-aceia... de la noi Emil Haţieganu şi din partea liberalilor Fotino parcă îl chema... Şi noi... Era o atmosferă, parcă, o încercare de destindere. Pe ei îi interesau, pe ruşi... să nu mai pară aşa de tiranici şi condamnabili de ce se-ntâmplă la noi... Şi-au fost luaţi şi cei care au făcut cereri de graţiere din procesul nostru pe toţi i-o eliberat. Acia a fost şi Fluieraş şi cei care... La mine a venit anchetatoru’ şi... Eram la Văcăreşti şi-atunci... să fac cerere. De ce să fac cerere de graţiere? Păi... vedeţi că nu ştiu ce... E, a fost nu ştiu ce... Păi cum dac-a fost? Dacă aţi procedat cu falsuri şi... Eu fac cerere de redeschidere a procesului şi m-achitaţi juridic. Am fost condamnat juridic... tot juridic să fiu eliberat. Eu cerere de graţieri de la... ce vă priveşte... (râde) Era fost... L-am cunoscut înainte de 23 august... şi de-aicea, din... moţ. Eu nu fac! Vă priveşte... Merg mai departe cu pedeapsa. Şi-n felul acesta am fost eliberat chiar pe lângă reducerea aceia de o treime, la... Aiud, am fost transferat la Aiud... şi-aceia îi o întâmplare interesantă, când aveţi timp de poveşti... Di ce-am fost transferat de la Văcăreşti la Aiud. Eram singur. Deci io... şi-n cei de la Văcăreşti m-au trecut greşit ca făcând parte din „Sumanele Negre”. Un avocat din Aiud s-a interesat de situaţia mea... bine, la îndemnul familiei. Care-i situaţia mea şi ce s-ar putea face? Ăla... nu, n-am putut sta de vorbă, dar... mi-a comunicat Grefa... „Domne, la noi figuraţi că faceţi parte din... „Sumanele Negre”. Nu fac parte, domne, din „Sumanele Negre”. Io fiind singur... singur, neavând... am spus: Nu fac parte din „Sumane...”, da’ n-am spus că am fost condamnat în cadrul unei organizaţii, şi-n felu-ăsta am rămas în... ca... nealiat. Dacă eram în formaţiune nu puteam... şi-am fost eliberat condiţionat. (râde). Adică în loc să fiu eliberat undeva spre toamnă am fost eliberat pin ianuarie ’48. Condiţional. Fiindcă aşa s-a-ntâmplat. Adica avocatu’ a făcut cerere la Bucureşti, [de] la Bucureşti a venit dovada că... deţinutul Victor Isac nu face parte din „Sumanele Negre”... Ei nu m-au întrebat unde şi cum am fost condamnat... Am apărut ca izolat... caz singular. Şi în felu’ ăsta am fost eliberat în ianuarie ’48. Condiţional.

Înainte de ’44 aţi avut activitate în vreun partid politic?

Da. Activitate foarte intensă... În primul rând participare la viaţa politică, discuţii politice am avut de... din adolescenţă. Fiind... deşi eram în liceu militar am avut... de altfel o să relatez în cartea care apare... O istorie obiectivă a Mişcării Legionare, apare activitatea mea. Adica am fost pe o poziţie democratică, linie centrală... foarte categoric, şi pasionat, de neclintit.

Aţi avut funcţii în partid în zonă sau nu?

Da! Ca elev nu puteam să am. Eu ca elev deja am luat atitudine politică, şi în liceu, deşi eram liceu militar, eram câţiva care aveam cu... fluturii politici. Eu eram pe partea liniei democratice, ăilalţi legionari. Şi am avut discuţii destul de categorice şi dure. Deci am absolvit liceu’... în ’38 fără apartenenţă politică, da’ cu convingere şi... categoric activitate militantă politică, pro-democratică. Şi în... în Bucureşti am cunoscut şi liberali, şi ţărănişti... n-aş avea la ce să intru în amănunte. Dar la... când a fost cu Armistiţiu’... Armistiţiu’... cu Diktatul de la Viena... în 1940, eu eram în perioada de vacanţă la facultate. După 2 ani de facultate am vrut io să mă iniţiez în jurnalistică şi eram în redacţie la Curentul. M-am iniţiat, într-adevăr, atunci... şi drama... mă rog, evenimentului, foarte dureros. Pe mine ca ardelean şi cu... afecţiunile astea la mine, pasiunile politice... gata! Mi s-a comunicat, adica probabil că eram cunoscut că eram cu vederile mele... fiind vorba de Ardeal, nu ştiu ce, Iuliu Maniu convoacă... o manifestaţie publică la 1 septembrie în Piaţa Universităţii. Am fost prezent şi din acel moment am fost angajat şi declarat ca supus, subordonat lui Iuliu Maniu şi Partidului Naţional Ţărănesc. În... ce s-a-ntâmplat? Am ţinut legătura... adica din compătimirea asta... sentimentu’... cum zic, faţă de fraţii ardeleni refugiaţi... am luat parte la şedinţele lor. Începuseră să se organizeze şi ei, şi printre altele se organizase... bineînţeles prin Partidului Naţional Ţărănesc un cămin al studenţilor... Căminul studenţilor... ardelenilor refugiaţi... în Palatul Tinerimii Române. Şi acolo în... parcă înainte de Crăciun, sau aşa, s-a făcut o şedinţă, o întrunire a studenţilor, conducerea partidului, Iuliu Maniu, Mihai Popovici, Ilie Lazăr şi alţii au fost prezenţi acolo, şi au luat cuvântul din partea lor. Eu cum eram deja afiliat, integrat... în toată activitatea... sau unde era ceva cu refugiaţii, inclusiv cu Căminul ardelenilor refugiaţi din... de-acolo de la Muzeul Satului, eram cunoscut şi am fost invitat să vorbesc. Am vorbit... acuma ce să mă laud că se vede efectu’. Am vorbit... la sfârşit am încheiat: Murim mai bine-n luptă în glorie deplină / Decât să fim glo... robi iară în vechiul nost pământ. S-a ridicat Ilie Lazăr cu vocea lui de bas: Deşteaptă-te române! Să... a fost, în sfârşit, un moment... înălţător provocat de mine... La câteva zile după evenimentu’ acesta mă trezesc cu un telefon. Eram găzduit la... Căminu’ Vasiliu Bolnavu, strada Amzei, aproape de Piaţa Amzei, cămin... mă rog... în toate condiţiile. Eram şi secretar, de-aceia aveam telefonu’... Aveam casă, masă, şi-un mic salar... plus salar... de la... de la facultate bursă. Condiţii foarte bune. În sfârşit. Telefon: Sunt Ghiţă Pop. Da, respecte domnu’ ministru... Mă rog... (ininteligibil) Aş vrea să vorbesc cu dumneavoastră. Vă rog, sunt la dispoziţie... Pot veni? Sau puteţi veni până la mine? Era aproape... actuala piaţă... a Cosmonauţilor, cum îi spune... Să veniţi până la mine. Vin. M-am dus... mi-a deschis, şi-mi spune: Domnu’ Isac, Domnu’ Maniu doreşte să vorbească cu dumneavoastră. Sunteţi de acord? Cum să nu fiu de acord să stau de vorbă cu Iuliu Maniu, că deja pentru mine era... un idol. Bine. Uitaţi, fixăm o zi... mâine, poimâine, când sunteţi liber, veniţi şi mergem la... domnu’ Iuliu Maniu. Da’ nu vă supăraţi... de ce... sunt chemat, de ce? Eu atâta ştiu şi atâta am... Eu v-am dat telefon... (râde) asta-i sarcina mea, să vă duc acolo... Şi aşa o fost. Nu ştiu, a doua zi, a treia zi, când o fost, m-a dus în strada Caragea Vodă, parcă 23, Iuliu Maniu bineînţeles m-aştepta, era singur. Ghiţă Pop a plecat. Acuma ce să vă mai spun toată istoria... în parte o prindeţi... Iuliu Maniu... adică am editat Testamentul moral-politic al lui Iuliu Maniu...

O să discutăm de spre asta cu altă ocazie...

Da. Deci de-aicea a-nceput activitatea mea în partid. Şi, bine... îi foarte vastă. Eu am deţinut calitatea, sub autoritatea lui Maniu, de preşedinte al tineretului universitar... pe ţară. Şi-am confirmarea în scris din partea lui Coposu... „Domnu’ Victor Isac a îndeplinit funcţia de preşedinte al tineretului universitar PNŢ în perioada o mie nouă sute patruzeci şi... ’44.

Şi-n ’58, cum se făcea că dumneavoastră, cu studii superioare, lucraţi la cocseria Hunedoara?

În... io-n... în Bucureşti bineînţeles fusesem... era perioada războiului, am şi suplinit la Liceul „Aurel Vlaicu”, în sfârşit... şi în... titular eram la Institutu’ Militar Geografic... titular. Iar la Universitate, fiindcă-mi pregăteam doctoratul cu Mircea Florian, Mircea... l-am asistat pe Mircea Florian, i-am editat cursurile... împreună aveam proiecte de viitor, de colaborare... deci onorific. Salariat eram dincolo. Şi în ’45 în calitatea asta am fost arestat, la eliberare nu mai puteam, după lege, având condamnare politică. În... aşa... cum să spunem Numai pe plan local, aşa ceva... am funcţionat un an de zile la Călan, ca numitu’ nu e profesor, dar când a fost spre sfârşitul anului mi s-a cerut, dacă vreau să am numire titular, tot, să duc dovadă că n-am fost... (râde) n-am condamnare politică. Evident n-am putut şi... în felul acesta am ajuns... am funcţionat numa’ la (ininteligibil) dup-aceia în... a... n-aveam voie nici să mai locuiesc în fostul raion în care m-am născut. Şi de la... cum era Centru Muncii, sau Organizarea Muncii Judeţene la Deva mi s-a spus: Domnu’ Isac, aveţi dreptu’ să mergeţi la Brad, Petroşani sau Cugir... şi vă integraţi în... Mă duc la mină? La mină nu-mi convine. Mă duc la Cugir. E, la Cugir erau nişte cursuri de recalificare, m-am recalificat... rectificator, lăcătuş, am lucrat în uzină, dar fiind... având nevoie de cadre didactice şi fără discuţie mă remarcasem... adica se şi cunoştea situaţia mea de profesor... da’ aveau anumite situaţii când trebuia să vorbească cineva din partea muncitorilor. La Clubul lor muncitoresc cineva... şi io n-am refuzat. Adică io am acceptat colaborare, pe linia asta spirituală orice mi s-a cerut, am fost chiar secretarul Cenaclului literar în... în Cugir. Şi în schimb mi-au admis program redus. Lucram în uzină până la ora 1, la 1 ieşeam şi... în cursurile de după amiază care începeau la 3 la Şcoala Profesională şi la Şcoala Medie, predam româna şi istoria. Deci... Aşa... După... n-a durat, asta a durat 3 ani... a venit o inspecţie şi tot aşa cu controlu’ ăsta, fost deţinut, n-a mai fost atmosfera favorabilă şi mi s-a admis să vin în Hunedoara. Era un responsabil din satul meu natal, i-am spus: Domne, ce mai faceţi cu mine? Nu vin şi io... mama în vârstă... Vin şi io acas’? Cum să poate, domnu’ Victor? Trebe! Io răspund. Era un tip îndrăzneţ, comunist, aşa... Gărdăneciu (?) Şi am făcut cerere şi mi-a admis şi-am revenit. Aici în Hunedoara sigur nici nu se punea problema de învăţământ. Şi aşa numa’ am ajuns în Combinat... întâi la industria locală, dup-aia în Combinat. Eram deja cu act de... certificat... Urmasem cursurile de calificare, gradu’ I, gradu’ II, eram... ce mai, de-aceia am şi fost... în controlu’ tehnic, calitate de maistru... În această calitate am fost arestat în aprilie ’58.

În Combinat la Hunedoara l-aţi cunoscut pe Nistor Ioan!?

Da. E, pe Nistor Ioan... l-am cunoscut... cum am putea spune... ’58. 10-15 ani. Îl cunoşteam... Adică făcea parte din generaţia aceasta... Parcă era ceva mai în vârstă decât mine, dar cunoscut ca un tânăr maistru în Uzina de fier Hunedoara, mai circula pe la sate, pe la... mă rog, cum era obiceiul respectiv, ca-n tinereţe, la petreceri... L-am cunoscut foarte bine. N-am avut contacte cu el decât după ce m-am întors, într-adevăr, de la Cugir în Hunedoara, pentru că el stătea foarte aproape. El cunoscându-mă... adica io-l vedeam pe el la biserică, el mă vedea pe mine la biserică... no, şi om... era credincios, religios. La un moment dat: Domnu’ Isac, aş vrea să citesc şi io ceva cărţi despre yoga. Aveţi ceva? La care... pentru c-am avut. Da. Era o editură De Gorş (sau de Gorj -n.n.) (?) Era un budist chiar... făcea... se considera... Nu l-am cunoscut da’ editura o ştiam de editură, şi-am avut... Şi i-am dat... i-am dat cartea... ceva cu yoga, ce-am avut-o. Ăsta o fost singuru’ contact. Încolo ne salutam, n-aveam nimic... În ’58... într-adevăr, io revenisem în Hunedoara, deci, în ’53... în... hai să zicem în ’57... da. În ’57... adica fiind în Combinat şi el era la... Turnătorie, mi-a spus odată că vrea să vorbească cu mine. Bine. Şi ce mi-a spus el, în momentu’ respectiv? Şi-aici îi foarte important fiindcă veţi primi informaţii uşor diferenţiate. A existat sau n-a existat „Garda Albă”... El, într-adevăr, mie nu mi-a vorbit decât despre o Societate „Clădirea” pe care el a avut-o, a înfiinţat-o, a avut-o... în perioada anterioară... Mi se pare... da’ totuşi, Antonescu... şi în regimu’ i s-a... şi în care în... era pentru susţineri de construcţii în mediu’ rural. Aici în sate oamenii se-nscrie... M-am interesat ulterior, o făcut anumite colecte, bani, bineînţeles s-a ales prafu’ de subscrierile lui... Mie în afara... Aşa. Şi pentru această societate „Clădirea” io am un Statut. Da’ asta cum eram deja în ’47-’48 (sic!). Republică, tot... şi i-am spus: Domnu’ Nistor, nu se poate! Sunteţi particular, suntem în socialism, îi imposibil să se-aprobe... Nuuuu, c-am fost şi-am vorbit cu şeful Judecătoriei. A murit, poate bătut de Dumnezău şi el şi... soţia, în spital, în chinuri, în boli groaznice... Cred că l-a pedepsit Dumnezeu. Nu zic că nu ştiu... Dar am impresia că din cauza lui am ajuns să fiu arestat... fiindcă respectivul judecător i-o spus: Vai de mine, Constituţia prevede dreptul de asociere, de... cutare... Cum!? Aveţi dreptu’! Şi el, sigur, om al Securităţii, şi-a dat seama că tipu’ e... niţel suspect, da’ era, săracu’, deviat... A! C-a fost legionar sau a avut convingeri? Nu ştiu dac-o fost încadrat în Legiune, dar vederi legionare avea, convingeri, credinţă... În... A spus: Cum nu? Se poate... dar faceţi-mi o listă care-s oamenii dumneavoastră de încredere... Şi-am impresia că de-aicea mi se trage arestarea... M-a dat pe listă ca făcând... că fac parte... ca om de încredere cu care el se angajează să facă această societate. Ultima mea întâlnire cu el a fost chiar în preajma Primăriei, în care-mi spune: Am toate aprobările, drepturile făcute cu domul judecător-şef. Fac această... înfiinţez Societatea... asta... „Clădirea”. Şi i-am spus: Domnu’ Nistor, bine, dacă astea, organele de stat... în regimul politic în care trăim... mergeţi şi la Comitetul de Partid, şi dacă Comitetul de Partid vă dă consimţământul pentru Societate, atuncea puteţi să-mi daţi Stat... Statutul şi, poate... Nu i-am promis nimic. Atuncea v-om vedea... Dar dacă ai aprobarea de la... preşedintele de Raion. Asta a fost. S-a încheiat discuţia şi relaţiile mele cu ele. (sic!) Şi asta a fost foarte puternică la... anchetă. Când i-am spus la anchetă: Vă rog să-mi spuneţi dumneavoastră dacă aţi fi fost în locul meu ce-aţi fi răspuns, sau dacă aţi fi răspuns mai corect decât am răspuns eu?

Asta era în patr... în ’57?

’58!

’58...

După arestare, că-n aprilie am fost arestat.

Discuţia dumneavoastră cu Nistor...

Da.

...referitoare la Societatea „Clădirea”?

Da’ asta a fost înainte de arestare, cred că cu 2-3 săptămâni... Dar acuma, de ce să vorbim de Nistor? Io m-am rejudecat... Luaţi... Cred că... nu ştiu dacă nu sunt caz unic în viaţa politică a... a... Republicii şi-a regimului comunist. Cu două condamnări politice am fost achitat de regimu’... acelaşi regim: regimu’ comunist... bolşevic. Am fost achitat!

Aşa. În... cu Nistor am avut asta, ultima convorbire... A! Di ce vroiam să vă spun... în vedere examinării în... dosarului pentru o primă rejudecare... adică ce... s-a-ntâmplat minunea şi de unde provine. În procesul acelei Organizaţii „T”, alăturea de... de... de Fluieraş a mai fost arestat un socialist, Măglaşu, dar nu era, nu era de acord cu bolşevismu’... nou, care se înfiinţase în ţară, şi acest Măglaşu, în... nu ştiu... Ceauşescu să convoace pe toţi cei care au luat parte la înfiinţarea partidului în ’1923 (sic!) (1921 - n.n.), 8 mai... Şi l-au găsit şi pe-acest Măglaşu... Primeşte omu’ invitaţie să se prezinte că va fi, mă rog, cinstit ca luând bază la... Şi el spune: Domnule, păi io cum să iau parte... alăturea de voi, care m-aţi condamnat şi am făcut închisoare? (râde) Graţiere cred c-a primit, c-a fost eliberat. Io am fost deţinut politic. Nu se poate! Faceţi acolo formele. S-au făcut formele, a fost achitat. Ei, de la achitarea asta, după ce-am beneficiat noi ceilalţi, şi în felu’ ăsta am fost achitat de... procesu’ ăsta. Deci... unde-am vrut să spun? Da! Aşa. Am fost arestat, am relatat în... în 9 aprilie... am fost de vreo 3 ori. Am fost odată la un anchetator care a luat parte şi la arestare... n-am avut ce spune. Şi m-a dat dup-aia la un ungur... Şi...

Cum a fost cu arestarea? Cum aţi fost arestat?

Arestarea a fost aici în camer-asta. A fost foarte dură... Era... joia Paştilor. Aşteptam... începuse tragere la biserică... un copil mai mare, parcă avea în jur la 7-8 ani şi... cel mic... un an jumătate, cel mai bine... Eram cu copilu-n braţe, cu copilu’ cel mic... Năvala... securiştilor... Le-am spus din capu’... N-aveţi motiv de arestare. Noi avem ordin de arestare. Vă-nchipuiţi. Scena îi dramatică, adica... copilu’ a fost smuls din braţele mele, plânsete, soţia plângând... copilu’ care era mai mărişor venise şi el aici în cameră: Haide, tată, că... ce ne facem? Trecem la vecernie, trag clopotele... noi nu mergem la...? Asta o fost atmosfera în care am fost arestat eu. Îi foarte dureroasă. Adica multe din scenele ăstea nu... foarte greu le suport.

Mandat de arestare vi s-a prezentat?

Mă rog?

Mandat de arestare...

Ce să... au zis c-au hârtii. Ei erau 3 sau 4 securişti... Unu era aicea, ceilalţi cotrobăiau cărţile... ce era scris, dosare, ce-au găsit...

Vi s-a făcut şi percheziţie?

Daaa, cum, aşa... a durat două trei ore, aşa. Păi n-a rămas nimic nerăscolit, nici rufă, nici carte, nici hârtie necercetată...

Căutau ceva anume sau...?

Da, bineînţeles, îi interesa. Adică pe undeva... (se gândeşte) nu ştiu dacă începusem colaborare, da’ bine, eram recunoscut ca... ca... intelectual, cunoscător... articole la Gazeta de perete dacă mi s-au cerut io n-am refuzat. Şi-asta-i ceva curios. Mă trezesc la un moment dat, în timp ce ne eram la Cugir, unul din colegii mei, cunoştinţă din Bucureşti, mă felicită pentru articolele la Gazetă. Io am spus: Ce gazetă? Păi, zice, a fost în Bucureşti expoziţie de... ziare, gazete de-alea de perete... (râde) Între altele a fost şi o gazetă din Cugir, şi... no, io nu zic, sigur că scriu... scriu... şi am fost, a apărut... asta a fost colaborarea mea ziaristică... (râde) Că dacă nu... v-am spus, nu, nu refuzam activitatea culturală ce mi se cerea... recenzii de cărţi... în sensu’ ăsta... Îndemn la muncă, cutare, n-am... n-am refuzat. N-am făcut nici un fel de gest de... de ostilitate fiind eliberat. Tortura nenorocită şi perioada o fost foarte grea, cei 10 ani. Adică la început o trebuit să mă prezint săptămânal... De-aceia mi-a şi convenit plecarea. Aicea chestiunea cu Securitatea mă... mă sufoca. Nu mai puteam să suport. I-adevărat că dup-aceia mă lăsa la două săptămâni, da’ aşa treceau de repede cele două săptămâni de eram tot sub teroare că iarăşi trebuie să mă duc. În sfârşit, aşa m-am... am scăpat. Şi la Cugir venea un securist din... de la Orăştie. El în... născut în Hunedoara, deci hunedoarean, ştia ceva de mine. Însă şeful Securităţii din Orăştie era un cetăţean de-aicea din... Topliţa... Aşa-mi scapă... Nume de persoane nu mai sunt în stare să le reproduc, sau le reproduc greşit, ca şi acea a lu’... parcă Radu Ionescu, sau nu ştiu cum le chema, cu scrisoarea aia falsă. Mi-era foarte bine cunoscut, dar numele corect nu-mi aduc aminte... Şi cetăţeanu’ ăsta, şeful Securităţii din Orăştie, original de-aicea din Topliţa, cui părinţii lui au fost în foarte bune relaţii a unui unchi de-al meu de-aicea din Hunedoara... da’ foarte apropiaţi. Adeca între unchiu’ ăsta al meu, adica frate c-o bunică, bunica după mamă, avea cârciumă, şi ei veneau din Topliţa, tatăl respectiv acestui acuma care era şef, veneau aci şi erau prieteni de familie împrietenite, absolut. Era... acolo trăgea. Şi-n... m-a chemat la el la Orăştie, şeful Securităţii. Bineînţeles c-a văzut că eram speriat, că nu ştiu ce... la ce m-aşteptam. Şi el mi-a spus: Nu ai nici o grijă că nu te trimit la Canal. Şi într-adevăr era perioada în care eram bun de Canal. Nu m-a trimis la Canal. După ce-am venit în... revenit în Hunedoara, după ’53... le-am povestit familiei acesteia a unchiului meu: Aoleu, ăsta-i prietenu’ nostru. O bată-l norocu’! El îi şef de Securitate la... Da’ ei erau tot în bune relaţii, că bătrânu’ nu făcea politică, nu nimic... prieteniile între familie a rămas... şi-aşa se explică în perioada aceea critică io n-am fost la Canal.

Şi după arestare... Aţi fost arestat... Unde-aţi fost dus, la Securitate aicea în Hunedoara sau...?

Aci la... da. La Hunedoara am fost dus, în sfârşit, nu mai e casa aia... unde-i acuma Centrul de Calcul... o fost... o casă a unui... o fost notar public, a’ lui Filip (sau Fülöp - n.n.) (?) din Hunedoara... şi m-a primit un cetăţean. Adică au fost mai multe arestări atuncea. Asta o fost în... parcă în 9 aprilie. M-a primit un cetăţean, bineînţeles securist... – iar aşa-mi scapă numele... îi ceva nume maghiar... dup-aceia ştiu că era. Dacă l-aş spune poate-aşi greşi... – care începe să mă insulte în... grav, înjurături: Ce v-aţi apucat să faceţi, parastas lu’ Maniu’!? Io am stat şi-am tăcut. Zâc: Nu ştiu nimic. Ulterior... într-adevăr am aflat că în... s-a făcut în... în ’58 la Bucureşti într-o biserică s-a făcut parastas pentru Iuliu Maniu care murise la Sighet în ’55 (sic!). Dar eu n-am ştiut absolut nimic de acest parastas. Asta adica-n... vă dau amănuntele ăstea pentru că ei... aşa au fost arestările, pe criterii din astea... A! Se mişcă ţărăniştii, au făcut... Pe ei! Motive foarte uşor de arestare. Şi, de altfel, în... atunci în aprilie când am fost noi arestaţi pentru... zis-asta „Garda Albă”... au fost arestaţi mulţi din ţară... din foşti fruntaşi politici, nume politice. Atunci a fost în aprilie, în iunie un alt lot, în octombrie alt lot şi-n 5 ianuarie ’59 a fost cam ultimul lot pe criteriu’ ăsta a’ foştilor membri de partide. Adica am întâlnit naţional-ţărănişti arestaţi în 9 ianuarie. Deci au fost mai mulţi... aia-i clar că a fost pe ţară. Ce, au fost preşedinte, vicepreşedinte... Şi pe mine m-a-ntrebat: Păi n-ai făcut nimic? Da’ di ce-ai fost preşedinte al Tineretului Naţional Ţărănist... pe judeţ? Io eram profesor în Bucureşti, cu treburile mele, dar eram cunoscut în zonă, şi la Congresul Partidului din... parcă din noiembrie ’44, m-au ales şef al tineretului. Di ce-ai fost? Am tăcut, ce era să spun? „Nu ştiu, probabil că era... - am zis io în gândul meu - motive de ce m-au ales preşedinte”, dar asta pentru ei era o culpă, c-am fost preşedinte.

Asta este... Cu „Garda Albă”... nu trebuie, vă atrag atenţia, nu trebuie negată. Io n-am ştiut nimic, n-am avut nimic. Statutul lui cu „Clădirea”... tot aşa l-am refuzat. Bunescu de care vorbiţi, care-a murit, el săracu’... cu asta a căzut. El a acceptat să ia Statutul, i l-a dat ’napoi, a făcut anumite observaţii, da’ faptul că a fost o colaborare, totuşi, concret. Io n-am avut nici un fel de... Şi-n foarte mulţi din cei arestaţi... De exemplu, Iacob Dumitru vă spune în mod categoric că n-a existat „Garda Albă”. El are dreptate... El era şeful de secţie în Turnătorie, şi Nistor era un fel de maistru. El era tolerat. Adică el fiind bolnav de nervi, cu doi copii, mare treabă nu... nu făcea. Era dat la curăţitul pieselor. Adică piesele de turnătorie când sunt scoase din formele alea unde se toarnă îs cu cenuşă... cum se zice? Mă rog... Zgrăbunţe din ăstea şi... dup-aceia erau piesele curăţite. Şi el era la secţia aia, adică să supravegheze cum se curăţă piesele. Era tolerat numa’ fiindcă avea doi copii. Io când am cercetat dosarul meu de m-am rejudecat am găsit în... ultimul certificat medical al Spitalului de Nervi din Sibiu din luna februarie... Şi el îi arestat în aprilie să fie făcut şef de... de mare organizaţie politică, când era... Categoric că a fost legionar şi vorbea împotriva legionarilor... împotriva regimului... categoric. Şi în... Iacob are dreptate. Niciodată n-a vorbit de „Garda Albă”, de organizaţie, dar vorbea împotriva regimului. Îi înjura... Ce vă fac io vouă... comunişti! Şi-aş... Vorbea împotrivă. Şi-n... de ce atuncea-n... Iacob îi... are dreptate. Dacă ar fi fost să-i aresteze pe toţi cei care au... l-au auzit vorbind... şi dup-aceia şi el are dreptate. Domne, apăi de ce nu-i arestaţi, atuncea, pe toţi care or ascultat? De ce mă arestaţi numai pe mine? Însă s-au luat aici... antecedente. De exemplu a fost arestat Iacob ca şi... Cazan acela din Vinţu de Jos... Nu ştiu amănunte din trecutul lui politic... dar, de exemplu, din ce priveşte Iacob Dumitru, în satu’ lui natal, Laz, pe Valea Sebeşului, legionarii au făcut un Cămin Cultural. Şi cum erau taberele lor alea... erau frumoase, cu cântece, cu... no, copiii luau parte. El era copil... sigur c-o luat parte la... seara se ducea acolo şi... Ei, pentru ei a fost... înseamnă că totuşi a fost ceva legionar. Iacob şi Cazan şi alţii, adică au fost în... arestaţi... unii au fost arestaţi pentru... aşa, ca să fie arestaţi. Adica-n... da’ şi ei... şi Iacob era deja membru de partid şi Cazan. Aşa. Dar au fost arestaţi cu ocazia asta cei care-au stat de vorbă cu...

Nistor?

...cu Nistor, fiindcă nu l-au denunţat pe faptul că era mai bine să fie arestat. În... sub acelaşi acoperământ era un maior Lupu. Erou, decorat pe front, fost maior. Nici nu se pune problema că ar fi avut ceva... Da’ a fost ofiţer? A fost. A fost pe front? A fost pe frontu’ de ră... de răsărit. De ce să nu... I-adevărat i-au dat numa’... parcă, nu ştiu, 2 sau 3 ani, da’... dar de condamnat l-au condamnat fiindcă l-au avut pe Nistor. Că pe Nistor atâta... Ai stat de vorbă cu maioru’ Lupu? Sigur c-am stat. Gata.

Nu credeţi că arestările au fost şi în legătură cu colectivizarea?

Bine, categoric!

Părinţii dumneavoastră aveau proprietate funciară?

Categoric! Socrii mei... Socrul meu chiar relata... Socru’... Io am fost arestat în aprilie şi socru’ meu a fost arestat în iunie. Şi socru’... dup-aceia ne-am întâlnit în închisoare la... Deva. Şi socru-meu spunea, zice: Când am plecat cu maşina de-acasă şoferu’ maşinii le-a spus la ofiţeri: Acuma puteţi să veniţi că nu mai aveţi nici o piedică. (râde) Toată lumea se va înscrie la întovărăşire şi faceţi ce vreţi. Adica şoferul fiind pin sat, auzind... speriată lumea, ce se-ntâmplă... şi bineînţeles, explicaţia... nu s-a-nscris... în tovărăşire. Atuncea de-aia le-o spus şoferu’, da’ o spus cu voce tare, bătrânu’ o auzât: Acuma puteţi să veniţi că se-nscrie toată lumea... Asta a fost un motiv, chestia colectivizarea, şi-am întâlnit... adic-am stat în... în închisoare, în... la Huned... la Deva cu un... cu un farmacist, Hruşcă, din... din Alba Iulia... el şi... în... unii au fost arestaţi... era după Revoluţia din Ungaria... şi-au comentat favorabil... Cei care-au comentat favorabil au fost ăsta... gata au căzut.

A fost tot în grupul dumneavoastră?

Nu.

Nu...

Nu.

Separat.

Dar ăştia... deci astea or fost două motive... a fost... Revoluţia din Ungaria şi niţel s-au speriat, şi asta era ştiut, adica Securitatea a fost acuzată că uite ce s-a întâmplat în Ungaria şi aşa faceţi şi voi. Nu faceţi destule arestări, nu arestaţi duşmanii şi uite ce fac. Şi-atuncea cei pe care... unii da, mă rog, cu militari sau studenţi care au luat parte activ, dar suficient au fost în zona asta cei care numai au comentat favorabil Revoluţia din Ungaria... au fost arestaţi.

Câte zile aţi fost ţinut la Hunedoara la Securitate?

La Hune... în seara aceia, şi am fost la... dup-aceia transferat la Deva... N-am fost... nici o lună de zile. În cele 3 săptămâni am fost de 3-4 ori chemat la anchetă şi n-am mai fost chemat. Şi l-am solicitat pe şeful anchetei de-acolo de la Securitate, i-am spus să vină că ies la raport. A venit în celulă şi i-am spus foarte clar: Domnule căpitan, eu... m-aţi arestat absolut fără nici un fel de motiv. Era foarte clar... am fost prudent... Eram deja după o închisoare, am fost eliberat condiţionat de la... Aiud, şi-am spus... ies, angajament solemn că nu v-oi întreprinde nici un fel de acţiune împotriva regimului. Şi-am respectat-o. Şi i-am spus: Eu am fost corect. M-am angajat... Angajare cu Securitate nu, aia nu, într-adevăr... dar împotriva regimului n-am făcut nimic. Şi răspunsul lui a fost... Unii spun că ar mai trăi... îl cheamă Nistor Vasile sau Ioan... ar mai trăi, alţii spun c-a murit. Şi el, răspunsul lui a fost: De unde nu-i foc... ăăă... De unde nu-i foc nu iese fum. Şi i-am spus: Domnu’ căpitan, pe mine mă ţin...

[...]

Da’ serviţi un pic!

Aţi fost torturat la Deva?

Mă rog?

Aţi fost torturat în timp ce vi s-au... Ce vi s-a...

Şi-au dat seama absolut complect, absolut complect şi-or dat seama că nu am absolut nici o vină. Unu’... adică ultimu’ anchetator care a... a-ncheiat în sfârşit... de la-nceputu’ lui mai până-n noiembrie pe mine nu m-au mai chemat. Stăteam acolo... mă rog... eram sedentar. N-am... n-am mai fost chemat deloc. Însă bineînţeles că a trebuit să fie un termen limită, nu mă mai puteau ţine acolo ne... anchetat. M-au chemat la anchetă dar de formă. Eu stăteam acolo, el stătea acolo, mă-ntreba... N-au avut nici un motiv, nimic, şi parcă Barna-l chema... spunea, zice: Măi Isac... ooo cu situaţia care ai avut-o şi ce-ai făcut înainte de 23 august, ce mare om puteai să fii... C-am fost, într-adevăr, adică pe linia asta aşa democrată, cu comuniştii am fost în bună colaborare fiindcă erau şi ei... în opoziţie faţă de nazism, hitlerism... Mie mi-a repugnat extrema dreaptă sub form-asta... partea... dură.

S-au făcut presiuni asupra dumneavoastră la anchetă?

N-au avut ce.

Şi ancheta s-a desfăşurat aşa... corect.

Absolut. N-au... nici un... nici un punct de sprijin... La ultima convorbire, şi la ultima anchetă l-au chemat pe Nistor. Eu eram pe scaun, el era pe alt scaun, el mânca nişte mere... vorbea aiurea, nu ştiu ce... spunea un banc, o poveste c-un ţigan... da’ anchetatorii n-aveau bai. (râde) Eu eram aici, tăceam, el era dincolo, şi ei scriau la masă procesul verbal care-o fost bază de condamnare... (râde) Anchetatoru’ ăla, parcă Barna-l chema, şi mai era un ajutor. Adică scriau ei acolo de ce sunt vinovat, da’ n-aveau treabă...

Nu vi s-a cerut să recunoaşteţi un fapt anume?

Nu.

C-aţi...

Nu, nu. N-aveam ce... Că şi el, Nistor... o spus. El... mare noroc am avut. Ei erau ocupaţi acolo la masă şi nebunu’, inconştient, că nu era chiar nebun, da’ era... bineînţeles, că el cânta nu ştiu ce prin celulă, era bolnav... în... s-a scăpat şi în... numa’ io am auzit. Zice: Aaaaa, de-aşi fi avut io oamenii pe care i-a avut domnu’ Isac, vă făceam praf... Norocu’ meu mare... findcă mă descoperea nu c-am făcut ceva, ci că eram popular. Într-adevăr, eram recunoscut ca... aşa cum eram necăjit acolo, da’ eram recunoscut ca profesor, mă rog... omu’ societăţii şi-a bisericii. În acţiuni culturale n-am ezitat niciodată să particip dac-am fost invitat... Şi norocu’, mare noroc a fost că ei n-au auzit. Şi când a spus: Dar domnu’ Isac ştia? Sigur că ştia! Atât a fost tot.

Iar apoi aţi fost ţinut... aţi fost ţinut la Deva până la proces.

A, procesu’ o fost... nu ţân... chiar în ajun de Crăciun, în 24 decembrie.

Aţi fost...

Lotu’... III, ultimul lot. Or fost 3 loturi.

Da, da.

Cu lotul III am fost.

Şi cum s-a desfăşurat procesul?

Penibil. De-aceia aş vrea să... Am materialu’... am un material, comentariu la proces... şi-aşa a fost, am spus şi colegilor de cameră şi zic şi astăzi. Pentru spectacolul care-a fost la proces, merita cel puţin un an de zile de închisoare. Adică n-aş regreta, şi nu am regretat un an de zile închisoare când am văzut de ce este în stare, într-adevăr, fiinţa umană. Şi-n parte şi neamul românesc... Absolut o fost un spectacol... hidos. Să vezi un procuror care cere condamnare... majorităţii condamnare la moarte... Între care, bineînţeles, eram şi eu... O... un complet de judecată, erau 7 oameni acolo... în care... mă rog, stăteau, ascultau, nici habar n-aveau... de ce se petrece. Dar în... procuroru’ a fost crunt, adică... criminal ordinar. Poate mai criminal decât unii criminali care omoară oamenii. Adica cu atâta naturaleţe, cu atâta uşurinţă... în... a făcut acuzele de... de... cerere de condamnare la moarte... Şi mai penibil mi-a fost, şi de-aceia am zis că nu regret... c-am trecut prin acest proces, fiindcă e de neînchipuit... au fost avocaţii. Care nici măcar, nici nu se uitau la noi... Şi ei or luat-o pe urma procurorului, dacă’ nu mai ceva decât procurorii. Şi au fost şi avocaţi care cunoşteau oamenii din... din boxă. O fost ceva infernal, ceva de neînchipuit. În ce... ce stadiu de decădere spirituală şi morală s-au comportat intelectuali şi absolvenţi ai Facultăţii de Drept. Am trecut şi io prin Facultatea de Drept, bineînţeles aşa... consultant, că nu-mi ardea mie de Drept sau de avocat, dar am fost... am şi asistat... În sfârşit, asta e altă problemă, dar, în orice caz, ştiam că ideea de justiţie sau ceva... Spectacolul acesta mi-o fost oribil, şi-am spus, parcă-n... a meritat, a meritat să suport o parte din detenţie. Am primit, cum spun, o compensare spirituală c-am putut vedea un... o aşa degradare umană. Colonelu’ Finichi care a prezidat, am auzit ulterior, se lăuda câte condamnări la moarte a dat el şi câte condamnări „muncă silnică pe viaţă”. Şi când am dat un telefon acum câţiva ani... am zis, hai, totuşi, să vedem ce-i cu omu’ ăsta, mai vorbeşte, şi să ştie că cei condamnaţi de el au fost achitaţi... şi mi-a spus doamna: Vai de mine... (ton plângăreţ - n.n.) a murit acum doi-trei ani... Era necăjită... Da.

Şi...

A fost ceva oribil!

Care-a fost sentinţa?

Muncă silnică pe viaţă.

Pentru tot lotu’?

Nu, nu pentru lot, dar noi eram... aşa, adica cei care am fost mai puţin cunoscuţi, adica contacte foarte slabe cu... cu...

Nistor?

Nistor, da. Preotu’ Gheorghe Tarcea, bineînţeles, acia stătea, sigur... a doua, a treia casă, vecini cu Nistor... Bineînţeles că Nistor, cu vederile lui legionare a stat de vorbă cu preotul. Aici iarăşi... iar îi ceva înfiorător. Din Hunedoara un martor, Todea, aşa... fost şi primar, în sfârşit, mă rog, părea cu... parcă aducea ceva a român... da’ a fost constrâns să declare împotriva preotului Gheorghe Tarcea că a vorbit cu ţăranii împotriva... el a auzit c-o vorbit împotriva. Când a fost adus în proces şi întrebat: Recunoşti c-ai auzit c-o vorbit? A spus: Nuuuu, cum s-aud? Pentru că el îi în Hunedoara şi preotu’ Tarcea cobora din satele... Găunoasa, de nu ştiu unde, cobora pe Valea... Vale-asta Josanilor, încoace spre Hunedoara, venea acasă. Acolo era preot. Cum era să audă... cum s-a întâlnit părintele Tarcea cu... cu ţăranii... nişte ţărani şi le-a vorbit împotriva colectivizării? Şi biet’ de el zice: Nuuu, zice, io n-am auzit. Păi... păi cum n-ai auzit, c-ai semnat? Dac-ai semnat însemnează c-ai auzit. Nu-ţi menţii...? Ia gândeşte-te! Dacă nu... locu’ tău i-n altă parte... alături. Şi-a stat, săracu’, bineînţeles, s-a torturat, şi-a spus, zice: Da, am auzit... Adică sunt situaţii din ăstea în care oamenii au fost puşi... în... situaţii penibile. La Securitate au semnat... Aşa s-au zăpăcit, au fost... martori... aşa martori p... Acela a fost mai sincer... Un martor... adus zâs împotriva mea. Şi ce-a spus martoru’, Poienaru, săracu’, a murit înecat, sau aşa ceva, da’ io nu zic c-asta-i bătaia lui Dumnezeu... aşa a fost soarta lui. A plecat de-acasă şi n-au mai dat de el, l-au găsit... Ne-am întâlnit după proces. M-a salutat foarte respectuos, că fusese, într-adevăr, de nuanţă naţional-ţărănistă. Am fost în bune relaţii. Şi-a spus: Da, l-am văzut pe domnul Isac... vorbind cu muncitoru’, cu Pleşa Traian prin piaţa oraşului, şi cred că vorbeau împotriva regimului. Cred că vorbeau... (accentuează - n.n.)

După proces?

După proces... închisoarea. 6 ani şi jumătate.

Aţi mai stat la...? Aţi mai fost ţinut la Deva?

Mă rog?

La Deva aţi mai fost ţinut după proces?

A... ne-a ţinut, nu ştiu cât, o lună, două, cam aşa ceva.

Iar apoi unde aţi fost dus?

Jilava. Jilava-Galaţi. Galaţi-Botoşani. Botoşani-Aiud. Şi din Aiud... a doua oară m-am eliberat tot de la Aiud.

Puteţi să-mi povestiţi, aşa, cum s-a desfăşurat detenţia. Cu ce-aţi fost duşi la Jilava?

Îi o poveste foarte lungă... La Jilava... da, penibil. La Jilava îi aspectu’ ăla de subteran, cu umezeală, mizerie... ce să mai zicem noi? Eu am fost... aşa... c-un moral, parc-aşa de ne trecut. Când au venit în Deva şi... să ne comunice... sentinţa... a citit acolo toţi, ne-a scos în hol din celule şi ne-a citit: Muncă silnică pe viaţă... Muncă silnică pe viaţă... Şi-aşa mai departe. Şi când a zis la mine: Muncă silnică pe viaţă io am zâmbit. Şi unu’ din arestaţi, el parc-a avut numai 15 ani, Hening (?) fostu’ aci afacerist... zâce... după ce-or terminat condamnarea, zice: Uitaţi-vă la... la domnu’ Isac. I-a spus că are muncă silnică pe viaţă şi el râde. Şi zice: Domnu’ Isac, păi ce-i...? Eram cu el în celulă, am intrat în celulă... Păi ce Dumnezeu, nu vă daţi seama ce-nseamnă muncă silnică...? Şi i-am spus: Domnu’ Hening (?), asta-i o condamnare politică... are viaţă cât are, da-i condamnare politică, asta nu-i condamnare reală. Da, ce să... vă spun.

Când aţi fost dus la Jilava? Când aţi ajuns?

La Jilava... ce ştiu io? Prin martie, aprilie, aşa ceva am ajuns la Jilava... Ce să vă spun? Io m-am consacrat... N-aş vrea să par că mă laud... am ajutat foarte mult bătrânii şi bolnavii, şi chiar în celula în care am fost, am fost împreună... îl chema Pavel Apostol, ca şi pe... comunistu’... Pavel Apostol, fost maior şi printre primii invalizi ai Prim... Primului Război Mondial, în campania... trecerea Predealului spre Braşov. Acolo şi-a pierdut piciorul. Intrase într-o dizenterie cu sânge, cu tot... Zicea: Am terminat... Io cu... adica cu toţi cei care... asta când vreţi altă dată povestim... Am cules atâta istorie cât-am putut din partea cât mai multor oameni. De exemplu acest Pavel Apostol a relatat şi cum şi-a pierdut piciorul după ce-au păşit în Transilvania... Foarte interesant cum a fost într-o delegaţie a invalizilor în Rusia în timpul Revoluţiei... Aşa, nu ne oprim la astea. Dar el în situaţia asta... Eu sufleteşte, bineînţeles eram şi orfan de război, m-am ataşat de el şi-am căutat... şi-n în aceiaşi celulă de la Deva venise... era un tânăr care avea nişte pastile... sulfamide sau aşa ceva... şi i-am spus: Dragul meu, tu eşti salvat, n-ai nevoie... n-ai nevoie de pastile. Fii bun dă din disponibilitatea, din pastilele care le ai... Era, proaspăt, la vreo săptămână, aşa ceva... Hai să dăm la invalidu’ ăsta de război, care se pierde... A dat pastilele şi bătrânu’... a-ncet... a-ncetat. O fi trăit, o fi apucat să se elibereze...? Ştiu şi-acuma blocul pe Batiştei unde, cum de-aş putea să-l caut... Am fost odată, n-am dat de el... şi uite că n-am timp să mă ocup de... Dar... îs cu conştiinţa-mpăcată că am salvat atunci pe acest invalid, între primii invalizi ai Primului Război Mondial... Regretabil a fost... aşa...

Bine-n celula respectivă am întâlnit pe bătrânu’ Arnăuţoiu, tata eroilor, luptătorilor... foarte calm şi foarte demn a suportat închisoarea. Şi faptul... ce făcuseră copiii... şi povestea de soţia lui. Zice: Soţia mea... io, ca mine, într-adevăr, mai bărbat, dar soţia mea-n proces a fost într-adevăr eroină. Şi-a apărat copiii... Ce li se cerea să deteste, c-au greşit... A fost foarte demn...

Ce să vă mai spun? Dup-aceia am fost în... în aşa numitul Reduit, acolo-ngrămădiţi. Acolo m-am trezit într-o bună zi... Poveştile-s foarte multe. Nu ştiu dacă mai ieşim din „Garda Albă”.

Spuneţi!

Am fost luat, scos, bătut cu centura la fund acolo-n... ăsta şi... dup-aceia am făcut şi izolare. Nu credeam că mai ies din izolarea aceia... Era un WC-u din ăla turcesc, apă... era... adica de ziua sfintei cruci în septembrie eram în... în acolo-n izolare, nu credeam că mai ies, că mai scap, că era... ce ştiu eu... un bulgăre de mămăligă la trei zile. Am ieşit şi din asta. De-aceia vă spun... acuma aici îs foarte multe... Şi mulţumire sufletească... cu bătrânii totdeauna m-am dus pe-acolo, şi... un... îl chema parcă Florescu, aşa ceva, undeva, un moldovean... a spus: Domnu’ Isac, cred că vă datorez viaţa. De ce? Le făceam mici masaje. Probabil masajul, încurajarea... Da’ mizerie infernală. Numa’ cei care aveau peste 60 de ani puteau să stea puţin pe pat, restu’ trebuia să stăm în picioare toată ziua, de dimineaţa de la 5 până seara la 9. Mâncare de mizerie, ce să mai vorbim... infern. Nu ştiu cum o fi infernu’ lui Dante, c-am mai citit, da’ asta în... o iei din imaginaţie, şi-aicea o fost un infern real.

De la Deva tot lotul aţi fost dus la Jilava?

Toţi am fost duşi la Jilava... Nu toţi ne-o dus la... la Galaţi. O parte, cei din (ininteligibil) legionarilor au fost duşi la... la... Aiud.

La Aiud.

Şi de la Aiud, mi se pare... mi se pare de-acolo... unii au plecat în Deltă...

La Jilava cât aţi fost ţinut?

La Jilava nu ştiu, cred c-am stat două-trei luni de zâle, dup-aceia am fost în... la Galaţi.

Cam când aţi plecat de la Jilava?

De la Jilava... cred că prin iulie-august, aşa ceva. Nu! De la Jilava, c-am făcut septembrie, de Ziua Crucii o fost. Cred că-n octombrie am plecat, la începutul lui octombrie.

Şi pe ce considerent aţi fost dus la Galaţi?

Păi la Jilava îi închisoare de...

De tranzit.

De tranzit, sigur că da. Nu-i loc... Din toată ţara treceau pe-acolo... Şi acolo am ajuns în...

[Soţia]: Fii atent, ne pregătim de-nmormântare...

[...]

De la Jilava aţi fost transferat la Galaţi. Cu ce s-a desfăşurat transportul?

Da. Asta era în 1959... Am ajuns la Galaţi, la început am fost cazaţi într-o sală foarte mare... unde am mai cunoscut şi alţi mulţi deţinuţi politici. Ca formaţiune... interesantă a fost şi cred că ar merita să o menţionez, o organizaţie „Siretu”, a moldovenilor, în care era şi un profesor care... pe undeva... deja era-n slujitoru’ marxismului, şi, totuşi s-a lăsat antrenat... de ordinul tineretului. Adică pe undeva era un simptom. Peste ce-am mai dat şi-n arest la... la Hune... la Securitatea Hunedoarei, un mănuchi de tineri, aşa, mai mult a fost un joc de-al lor. Mergeau la Peştera Bolii, aproape de Petroşani, discutau şi spuneau şi ei că sunt organizaţie, da’... absolut lucruri uşoare. Am impresia că ceva de genu’ ăsta o fost şi... elevii din zona, nu ştiu, a Bacăului, Romanului, aşa ceva. Se intitulat şi Organizaţia „Siretu”. Deci... formaţiuni din acestea uşoare, dar Securitatea a profitat să aibă motiv de arestări şi de... de terorizare a populaţiei.

Aici o amintire foarte tristă a unui învăţător din Argeş, cred că implicat cu acţiunea colonelului Arsenescu, din zonă... Adică în chip de complicitate pe undeva. Motive erau, normal, s-a-ntâlnit cu unu’ din cei din ilegalitate, sau plecaţi şi dacă... a vorbit a fost suficient, şi nu l-a denunţat, sau mai ales dacă i-a dat şi-o bucat de pâine şi-un pahar cu apă atuncea motivele erau... de condamnare categorică. Pe-acest învăţător, Alexandrescu pare-mi-se că-l chema... are un fir foarte interesant. În momentul când am fost la Jilava ca să-mi dea... ce ştiu eu, îmbrăcăminte, ce-aveam, pentru plecare, alăturea, acolo în magazia respectivă era un cetăţean... slab, palid, da’ era... învineţit, era peste tot. Era şi dezbrăcat... Era cu pete de vinete la cap, la corp... n-am înţeles ce-i cu el. S-a uitat aşa la mine... Şi în sfârşit am ajuns să fiu cu el în sala aceia mare, o hală întreagă unde... de-acolo, dup-aceia se triau deţinuţii. El era pe-un pat... în... mă rog, cunoscut pentru atitudinea mea care am avut-o la Jilava, cei care m-au cunoscut toţi s-au... s-a spus: Domne, alegeţi unu’ să răspundă, să fie şefu’ camerei... am fost ales prin votul liber consimţit al tuturor şef de cameră. În felul acesta sunt în măsură... Respectivul cetăţean... (oftează) nu-l puteam opri, mergea la uşă, unde era oblonu’ acela mic şi striga: Tovaaaaarăşe Gheorghiu Dej! Tovaaaaarăşe Gheorghiu Dej! Sunt nevinovat! De ce mă ţin aicea? Câte-odată se scăpa şi la termeni... (surâde - n.n.) Mă ţin aicea tâlharii. Şi, în sfârşit, îl luam cu foarte mare greutate, îl duceam la pat. Nu mânca. Aici este o scenă foarte dureroasă. Nu mânca. Şi lucru regretabil şi foarte dureros... Cei care duceau mâncarea spuneau: Bine că nu mănâncă... şi-i mâncau porţia de mâncare. El foarte greu se mai ridica. Era absolut... Deja venit de la Jilava vă spun că era un... schelet ambulant. Şi am stat de vorbă cu el... şi... El în... după toate aspectele cum se comporta clar era... mă rog, că ieşea din minţi, că e nebun. Şi stând cu el de vorbă îmi spune în şoaptă? Vezi-i cât sunt de ticăloşi? Îmi mănâncă mâncarea... Eeeee... Atuncea nu... la regim şi cât timp am mai stat acolo, o săptămână, două, îi dădeam eu cu lingura de mâncare şi de la mine, de la mine mânca. E calvarul unui om care, într-adevăr, se simţea nevinovat, da’ nu era el singurul care era nevinovat, că realmente nu comisese nici un act împotriva regimului. C-a avut contacte cu... mă rog, cu partizanii sau cum să-i spunem... nici ei, clandestini, nu partizani, asta e, da, îi adevărat, da’ de-aicea şi... El în conştiinţa lui, şi-avea dreptate, era cu totul nevinovat. Şi... în final... la Botoşani, nu ştiu pe unde sau în ce fel am auzit că domnu’ Alexandrescu şi-a revenit şi-a fost printre cei care... l-i s-a... i s-a încredinţat un grup de la reeducare. Am fost încântat c-a fost salvat, da’ aspectu’ pe care l-a avut omu’ şi cât... adeca în... cum aş spune cât poate omu’ să suferă, îi ceva de neînchipuit. Fiindcă el o avut săptămâni întregi, n-a mâncat. Nu ştiu ce-o mai fi... s-a-ntâmplat după... Sigur că eventual după efortul care l-am făcut eu de a-l reintroduce şi de-ai face conştienţi pe ceilalţi, că nu e vorba... e el... da’ nu-i chiar nebun şi nu-i chiar cazu’ să fie lăsat să moară. A fost încă un caz dintre cei care io spun că i-am salvat... afar’ de pasu’ care era absolut spre moarte, ca să poată trăi. Şi am fost... satisfăcut, nu de atitudinea lui, da’ în definitiv ce putea să facă? A devenit şi... s-a liniştit şi s-a reechilibrat.

La Galaţi... nu ştiu, după cam aproximativ două-trei săptămâni ne-a repartizat... Eu cu condamnare foarte mare am fost în... aripa... o aripă... gardianu’ la un moment dat a spus: Asta-i Aripa morţii. În... cu celule mici, unde intrau 4-5... Erau două-trei paturi dar... eram obligaţi... dormeam şi doi, şi trei în pat... n-avea importanţă că n-aveam loc. Era-n general oameni cu condamnări mari. Şi-a fost odată o situaţie când a trebuit să facă ceva deparazitare... aşa ceva, igienic, şi atuncea ne-a scos aşa în loturi mai mari, sau nu ştiu cum, pe sală, dar, în orice caz, un gardian, simpatic în felul lui, aşa... glumeţ, da’ a fost... era destul de dur... a scăpat următoarea exclamare, mărturisire a lui: Aţi vrea voi ca măcar unu’ din voi să scape din Aripa morţii şi să scrieţi peste ce-aţi trecut... Adică era foarte clară situaţia, condiţiile de acolo... Cum trăiesc oamenii... nu ştiu, îs lucruri de neînchipuit. Adică iarna aia ’59-’60... îi... masa de gheaţă de la fereastră ajungea până jos. Adică ce ştiu io, picătură cu picătură, cum să... afară... şi noi dormeam, şi eram în zeghie... Îi absolut o minune. Nu pot să-mi dau seama cum am... cum am rezistat şi cum am depăşit... Poate c-o voinţă... Credincioşi eram toţi...

Acolo am cunoscut şi... interesant de precizat, sigur simbolic, doi aşa zişi... partizani. Cum au ajuns ei partizani. Unu’ era Voican Ioan... din... parcă din Costeşti... di pe lângă Câmpulung, şi celălalt era Purdele Emil din... din Banat. Nu ştiu cum îi spune, partea de sud a Caraşului... Cum au ajuns să fie condamnaţi. El... La un moment dat cel din Costeşti, din... Voican... Adăpostise un văr al lui care... cum să spunem, ameninţat de a fi arestat... La adăpostit, într-adevăr. După ce s-au clarificat lucrurile şi respectivu’ văr... nu ştiu, anchetat, a fost eliberat, n-a mai fost nimic deosebit, adica, n-ar mai fi fost motive... dar... lui i s-a spus că, totuşi, pe undeva în... e vinovat că a adăpostit pe acel văr al lui. Şi la un moment dat o fost arestat, nu ştiu, prin ce filieră, în... fii atent că-n... îs nişte agenţi ai Securităţii şi te arestează. El în momentu’ ăla a sărit din casă pe fereastră, nu ca... n-o mai ieşit pe uşă. Pe fereastră a ieşit... A plecat şi-a revenit... aşa-zisul partizan. Mă rog... considerat partizan, el s-a asociat cu... Şerban, din Capu Piscului parcă-i spunea... acela într-adevăr... Deci motivul plecării în ilegalitate a fost teama de a fi arestat. S-a asociat la acest Şerban... Acesta ce păţise? A fost convocat de către Partidu’ Comunist... la o adunare populară acolo-ntr-o şcoală şi respectivu’ Şerban, acela, a fost sigur executat... considerat... mă rog... cap... deşi ei numa’ doi or fost, Şerban şi Voican. În... şedinţa cu Partidu’ pereţii erau toţi cu membri Comitetului Central sau secretariatului PCR-ului... el a luat toate tablourile, le-a spart, şi-a spus: În locul icoanelor aţi... aţi pus pe diavolii ăştia... Şi-a dat seama şi el că este... nu... ameninţat, din această manifestare şi-a şi fost arestat... Arestat, într-adevăr, a intrat în luptă categorică... în... Lupta lor în ce-a constat? Ameninţa pe cei care erau în sate însărcinaţi cu alcătuirea colectivelor că dacă mai continuă activitatea-i împuşcă. Asta da. Direct, se ştia, Şerban şi Voican... a avertizat şi a ameninţat. Din câte spunea el... Deci la la arestare n-a... la la arestare aşa motiv a fost acesta, însă în acţiune cu... cu Şerban, parese că ei se făceau, totuşi, vinovaţi... nu că l-au împuşcat, da’ cumva l-au torturat pe un... l-au surprins... ei ştiau, erau informaţi de un securist care în... în... făcea propagandă şi mergea prin sate pentru... în... ce ştiu, pelerin, aşa ceva, de călugăr, ca să... dar făcea propagandă comunistă. Şi atât mai povestea că l-au surprins şi l-au... l-au torturat pe respectivul ştiindu-l... ştiind cine este. Altă vină... normal, n-aş putea... O fi fost... atunci de el sau o fi murit cumva din cauza... ce-au făcut ei? Asta-i altceva. Şerban a fost împuşcat... El... Voican... s-a diferenţiat puţin, oarecum a fost şi... m-am întâlnit dup-aceia cu... cu... cei din zonă, în libertate din Muscel în care îmi spuneau că la proces Voican n-a prea fost demn şi a aruncat toată vina pe Şerban. De-aceia numai Şerban a fost... Şi aceştia sunt doi partizani... în orice caz partizani care... categoric că au... în zona respectivă au... au oprit cumva procesul de colectivizare... şi la moment dat au luat legătură cu Arsenescu, şi s-au aliat, şi-şi programaseră o invazie asupra capitalei. Dacă nu ştiu ce... au avut ei o legătură care promitea că ar avea cu ambasada americană... dacă primeau nu ştiu câte puşti... Ei atâta or cerut, nişte puşti... (râde) puşti mitraliere, ei plecau spre capitală. Asta era.

În ce priveşte celălalt, Purdelea... ca să fie clarificată ce-i cu partizanii aceştia... Era un om înstărit, atâta tot... Mergea la câmp, îşi vedea de treabă... Seara când venea... spunea el... venea acasă... din crâşma satului apărea secretaru’ de partid şi noul primar. Şi: Chiaburule... mă rog, cuvinte ofensatoare... le suporta, n-avea ce să facă... E, la un moment dat, spunea el... n-a mai putut. Într-o seară, zice, am luat securicea şi-am dat... Nu spunea nici un... N-am întrebat, a murit, n-a murit... dar de lovit l-a lovit zdravăn. El şi-a dat seama de ce-a făcut că-i o situaţie foarte gravă... Cred că n-a murit, că altfel l-ar fi executat, dar de lovit l-a lovit zdravăn. Când a ajuns acasă, i-a spus soţiei: Dragă, cu mine s-a terminat... nu mai am viaţă. Clar. A luat, şi-a luat micul bagaj şi-a stat ascuns prin... prin păduri pe-acolo... Interesant... că... mă rog, totuşi, soţia a avut încredere să spună unuia... mă rog, zicea contabil pe la o cooperativă, care spunea: Nu mai pot să-i suport pe ăştia, nu mai pot. Unde-i Emil să mă duc şi io cu el, să lupt cu el. No, şi în felul acesta a devenit partizan... Adică pur şi simplu din o ură... deplin întemeiată, că-ntradevăr, ticăloşiile care se făceau erau enorme. Adica s-abuza de autoritate, erau batjocorţi oamenii, umiliţi, bătuţi, arestaţi, iară eliberaţi, şi, bineînţeles, totul ca să facă colectivizarea... Omu’ ăsta, absolut, a avut o conştiinţă foarte curată. Povestea el... Emil. Şi el când au fost înconjuraţi... s-a tras asupra lor, au tras şi ei, da’ zice că n-au făcut victime... dar... bineînţeles, s-au consumat muniţia şi-au fost prinşi. Adică în luptă prietenul lui a murit... luptând. Amândoi au luptat. A murit şi probabil când l-a văzut pe ăsta mort Emil s-a predat... a ridicat el mâinile şi s-a predat. N-a fost condamnat... Da’ aici este un caz iarăşi... de bandiţii ăştia, de partizani, ce fel de oameni au fost. Ăsta a fost un suflet... era bine situat, contabil la... n-a mai... n-am mai suportat teroarea şi stilu’ acesta sălbatic de viaţă la care erau supuşi oamenii. Din ură, într-adevăr, din ură împotriva comunismului au intrat în luptă. Da’ n-a fost... El, Emil, era recunoscut... el o fost naţional-ţărănist, şi dup-aceia nu s-a manifestat... deci nu de culoare... Voican tot la fel, era... fost membru în gărzile lu’ Mihalache în alegerile din 1937 de la Mehedinţi, clar ca orientare politică, dar nu... în... de pe poziţia lor politică ca naţionali ţărănişti n-au... nu s-au gândit nici la armă, nici la luptă deschisă, nici la ilegalităţi, la abuzuri, la nimic, însă situaţiile i-a... i-a forţat. Şi cu aceasta... acolo, bineînţeles...

Interesant... un om despre care nu se vorbeşte: Emil Boşca Mălin... Este unu’ din... din eroii neamului nostru. Talentat jurist, fost judecător, şi talentat ziarist. Acest Emil Boşca Mălin spunea şi el, zice: Am avut o satisfacţie sufletească, că la 27 de ani Maniu m-a făcut şeful presei partidului. Tot la recomandarea lui... Iuliu Maniu a fost acceptat colaborator la Curentu. Şi... adica... pe undeva... directorii de ziare căutau să fie în bune relaţii cu partidele. Şi în felul acesta, sub autoritatea lui Maniu... Şi-a fost... S-a remarcat ca bun ziarist. Articolele lui la Curentu şi în... înfiinţase o revistă Plaiuri Năsăudene. El era din părţile Năsăudului... şi de altfel este şi înmormântat în satul lui natal, în... în Năsăud. E, acesta era un om foarte credincios... Datorită fostei lui poziţii în partid a fost urmărit să fie arestat. Bine, dramă extraordinară... spunea el... am... s-a îmbrăcat într-un timp în haine de femeie, vinde nişte flori alăturea de ţigănci. Fel de fel. A dus o perioadă grea până la arestare... Avea doi copii... La botezul unuia din copii am luat şi eu parte... Poziţia lui în partid a făcut ca prezent să fie... adica naş să fie Mihai Popovici... şi printre cei prezenţi la botez a fost şi Ghiţă Pop, care era secretarul general al... partidului. Deci poziţia, simpla poziţie politică de fruntaş al partidului a fost motivul arestării, nimic altceva. Absolut nici un act de... de ostilitate. Că nu adera? Asta-i altceva. Sigur că nu adera la comunism, da’ absolut numai poziţia asta i-a îndemnat la... i-a determinat arestarea şi condamnat... i-o dat, parcă, 25 de ani şi el. În sfârşit, s-a eliberat... şi-aicea... dramă... (oftează) cum să spun io... îi păcatul naţional, sau ce să mai zicem... n-a fost primit în familie la venire. Soţia recăsătorită... şi nu-mi aduc pentru moment aminte, da’ am numele doamnei, scriitoare, o poetă... de talent. Defectu-i de memorie... Dar am fost şi am vizitat-o... şi-o cunosc foarte bine... N-am mai văzut-o acum. Mi-a dat ceva fotografii din perioada respectivă, mi-a spus cum l-a adăpostit... nu ştiu unde la... Dormea... Adica venind acasă dormea ce ştiu eu unde... îl adăposteau prietenii dintr-o casă în alta până când a dat de el şi ea l-a luat şi l-a adăpostit, l-a-ngrijit până la înmormântare... Am încercat odată, am vorbit cu un copil... În sfârşit, asta o fost o problemă... de căsătorie, adica... copii n-au fost implicaţi, a fost soţia... Dar, în orice caz, cu el făceam Rozaliile... El o fost greco-catolic, da, îi adevărat foarte fervent greco-catolic...

Încolo ce să vă mai spun de personalităţi? N-a murit cum... a vrut gardianu’ ăla... Că nu mai ieşim nici-unii... Într-adevăr au murit o parte... dintre care, tot aşa, foarte dramatic... tot aşa din lipsă de memorie... un tânăr care a avut... care a fost condamnat... 10 ani împlinise în închisoare, şi nu ştiu dacă mai avea o lună sau două până la eliberare, şi-a murit acolo în aşa zisa „aripa neagră”. N-a apucat... Într-adevăr, când am auzit, după ce ne-am întâlnit... în călătoria aceia, c-a murit tânărul respectiv, a fost foarte dureros. Un tânăr... adica o fost un grup de tineri discutau ei politică şi „cum ne organizăm noi să luptăm împotriva comunismului”... mi se pare la mare, şi... da’ discuţie la mare, în public, probabil c-au mai auzit şi alţii şi-aşa au fost arestaţi. Era singur la... singur copil la mamă-sa... după 10 ani normal că l-a aşteptat acasă, şi el a murit cu... atâta... nu ştiu, o lună sau două înainte de... de eliberare. În... am plecat la Botoşani... ce să vă mai spun? În...

Când aţi plecat de la Galaţi?

Cred că în... ’61 sau ’62. Am stat, la Galaţi am stat mult. ’60, aşa ceva... ’62. Am în... tot timpu’ i-am încurajat. Printre cei care-au fost în celulă vecină şi ştiţi, cu „morse” ăla al nostru, al deţinuţilor, comunicam... a fost Dumitru Alimăneşteanu. Fost ministru în guvernu’ Groza... la finanţe câteva luni, da’ după ce şi-a dat seama că... de... de caracterul guvernului s-a retras. Dureros fapt. Lui i s-a oferit, fiind... prieten foarte apropiat al lui Tătărăscu, da’ el luptase enorm de mult pentru... unificarea Partidului Naţional Liberal... Spunea el: Mi-am rupt o pereche de pingele între Brătianu şi Tătărăscu şi n-am reuşit nimic. Dar eliberat... în ’64 ne-am întâlnit... Adică spunea şi-n închisoare, că el după ce-a ieşit din... a părăsit guvernu’ i s-a oferit să fie ambasador în Statele Unite, şi a simţit... a zis, pur şi simplu îşi dădea seama că e un refugiu din calea pericolului, şi din conştiinţă naţională n-a plecat, adică n-a-nţeles ce se-ntâmplă cu... poporu’ ăsta, şi s-a-ntâmplat, într-adevăr arestarea şi... condamnarea. În grupul respectiv erau învinuiţi, mă rog, că câţiva liberali s-au întâlnit şi-au făcut un proiect de guvern. Discuţii, mă rog, nevinovate, că... Atunci o fost şi Dan Amedeo Lăzărescu... celebrul istoric astăzi... mă rog, fost mare comandor în masonerie, pare-se că nu mai este... Paul Dimitriu, tot mare liberal, îi profesor universitar în Franţa... foarte... mă rog... fără discuţie, capabil, bine pregătit în probleme de drept internaţional... Ei, alţii... în... fapt...

[...]

...de istoria doctrinelor politice. Îmi pare foarte rău. Gheorghe... Adica am fost aşa de apropiat, da’ asta e şi defecţiunea de memorie. L-am întâlnit... io am avut o convorbire cu el, aşa intimă, politică, unde eram apropiat colaborator al lui Maniu, şi stătea şi el pe strada Caragea Vodă... Poate pe parcurs îmi aduc aminte, da-i foarte uşor de identificat, a fost celebru. Profesor universitar cu istoria doctrinelor politice. Şi drumu’ acela, nu, spre Galaţi, când nu mai eram aşa separaţi pe celule, m-am întâlnit şi cu... cu dânsu’ şi-am discutat. Şi-mi spunea: Dragul meu, am fost în audienţă aseară la Maiestatea Sa Regele. Suntem invitaţi pentru un nou guvern politic. Eu am acceptat colaborarea, nu-ncape nici o discuţie... mă rog, v-om... alegeri, v-om birui... şi-aşa mai departe. Pur şi simplu mi-a tăiat respiraţia. Nu mai ştiu bine nici ce mi-a spus... nici... când mi-am dat seama că este cu... cu totu’ pierdut. La... la Botoşani era în camera...

[...]

...comunicam prin alfabetul Morse şi îl... i-am urmărit starea de sănătate. M-am interesat mereu ce face domnul profesor. Îi regretabil cât de bine l-am cunoscut şi cum îmi scapă... numele. Da’-i foarte uşor de identificat. Dânsu’ a fost şi comisar regal când s-a cedat Dobrogea. Deci o mare personalitate. Şi... io, de mine admirat fiindcă... cu preocupările mele politice i-am citit cu mult interes Istoria doctrinelor politice. Şi la un moment dat s-a anunţat: Domnul profesor Gheorghe... cum l-a chemat... a murit. În seara respectivă noi eram acolo, mă rog, era şi Alimăneşteanu, prieten şi cunoştinţă apropiată, fiindcă a fost şi liberal... A fost o tristeţe profundă şi-n seara respectivă io am ţinut Panegiricu’, am vorbit despre viaţa... profesorului. Adică... momente dureroase. Nu ştiu ce pot să spun... Poate pe undeva a fost un noroc al meu... De exemplu, comunicând odată cu... camera aceea la perete şi cu cana (râde) am vorbit cu cei de dincolo. Un gardian a deschis uşa şi-a dat peste mine... Hop, gata! Toată lumea la perete! Vino-ncoace! Cum te cheamă? Ce-ai făcut? Păi ce să fac? Le-am... le-am transmis o poezie. Şi aşa a fost. Adică acolo învăţam poezii şi erau poezii de-a lu’ Nichifor Crainic. Şi-am spus foarte sincer: Am trimis... Zic: Atâta am comunicat o poezie. A înregistrat... La chestiile astea izolarea era inevitabilă. N-am fost... Îi telefon. (se auzise ceva şi dădea explicaţii - n.n.) N-am fost pedepsit... Am scăpat. Tot aşa, nu ştiu prin ce minune, la Galaţi tot aşa am fost surprins vorbind la perete... şi a venit gardianul, a dat peste mine: Ce faci? Ce să fac? Mă interesez şi... cred că era în preajma Crăciunului sau a Anului Nou... am transmis salutări la prietenul meu... am auzit c-ar fi aicea... Stana Dumitru... învăţătorul din Boş. Am auzit, da’ n-a fost adevărat, n-a fost el, a fost un alt... ceva Stana. Şi i-am transmis, am vrut să-i spun La mulţi ani de Anul Nou. (râde) Tot aşa, nu ştiu ce minune a fost că n-am fost pedepsit. Na, în sfârşit...

Ce să vă mai spun? În celulă la Galaţi a fost aviatorul celebru Gogu Enescu, mare erou. Toate decoraţiile posibile şi imposibile le-a avut din... din timpul războiului, da’ poziţia lui socială... El era ginerele lui... aia ţin minte... Farmacia „Frascatti” parcă-i spunea în Bucureşti. Adica o poziţie... scos din armată dar figura printre... mă rog, marea burghezie, ori... axiomatic era şi duşman al poporului. Şi era limbut, aia-i adevărat. Cred... adică-i plăceau glumele aşa ceva şi ironii la adresa lor în mod sigur că a făcut. A scăpat foarte greu... foarte greu cu viaţa. Mie-mi spunea Puiule, Puişor. Era la un moment dat plin de bube pe corp, era aproape insuportabil, şi io, mă rog, cu ale mele, aşa am fost... milostiv, spălam nişte cârpe, zdrenţe, din ce aveam... că rupeam, de exemplu, din cămaşa, din ce puteam, şi l-am îngrijit şi... îi curăţim... i-am curăţit aşa puroiu’, l-am pansat. Şi el îşi considera că i-am fost salvator. Şi-a prins momentul favorabil în... după ’62, în ’63 când devenise situaţia un pic mai bună, venise un inspector de la Bucureşti, şi-am simţit că-i ceva... adica se interesa de cazurile grave, şi cazurile grave atunci au fost internate în... în... era... se făcuse un mic spital şi, mă rog, Gogu nostru, Enescu, mă rog, a intrat într-un regim aşa... cât a scăpat cu viaţă.

Foarte dureros... au... au... am avut de suportat pierderea unora din cei cu care-am fost. Erau prea slăbiţi. Tot aşa un partizan... mă rog, din... zona de nord a Ardealului... slăbise, adică nu mai era... nu mai era... de viaţă, nu se mai putea ridica din pat şi la un moment dat nu acceptau ca să moară oamenii în celulă, şi a fost luat şi dus, izolat undeva. Şi se vede că era singur. Atâta mai putea, se ridica săracu’ la fereastră şi când vedea săracu’ coloana, că ne duceam, ieşeam câteodată un sfert de oră la aer pe zi, când era coloana... el striga de-acolo: Fraţilor, mi-e rău, mor! În sfârşit, asta e... lucruri... Radina îl chema... da’... nu... cel ofiţeru’ de la Paris, era din nordu’... nordu’ Ardealului. Ace[l]a iarăşi îi sigur că-i un moment... a fost un moment dureros...

În celulă a mai fost Vladimir... Ghika, din familia domnitoare...

[...]

...domnitoare... în... de la el reţin cum a fost provenienţa. Tot vorbim de moşierii ăştia care au exploatat şi-au făcut. El era din satul Dumbrăveni, şi la origine ce-a fost? Unu’ din strămoşii lui... Ghika era da’ nu era... unu’ din strămoşii lor, în urma unor lupte, ce ştiu eu, i s-a dat o dumbravă. Era ca o poiană, mă rog, teren extins, şi domnitoru’ i-a spus: Ăsta-i al tău, te priveşte... Ei, din acel... acea donaţie, înzestrare, în urma unui act, fără discuţie, patriotic, a devenit satul Dumbrăveni. El... a fost în foarte bune relaţii cu satu’. A fost eliberat şi ne-am întâlnit după eliberare, a fost în sat, şi mi-a arătat o fotografie unde era în mijlocul sătenilor, primit în mare sărbătoare... Să meargă... Unde era să meargă înapoi? Casa părintească era ce ştiu eu, şcoală, grădiniţă, ce era... nu mai era de locuit, şi, bineînţeles, erau exproprierile făcute. Aşa s-o fost... pe undeva să-nţelege şi problema marilor boieri. Iar după ce... că nu, au fost arestat mai mult, târziu după ce s-a făcut toată exproprierea... a fost pe un şantier ca muncitor necalificat, la betoniere, sau aşa ceva. Din... în condiţiile ăstea a trăit. E, a apucat [de] s-a eliberat... a murit în străinătate, amândoi copiii fiind plecaţi între timp.

Doi preoţi... doi episcopi greco-catolici... Tămâianu, apuca’ să fie eliberat şi a murit la Oradea ca episcop, şi încă un episcop din zona Maramureşului... Episcopii erau foarte modeşti în viaţa lor, făceau rugăciuni, nu protestau... nu manifestau duşmăniei şi acolo din punct de vedere religios... fără discuţie că era o frăţietate deplină. Am prins şi dintr-o organizaţie, mă rog, să-i spunem naţionalistă, sau şovină maghiară, un călugăr care a tras după sine, într-adevăr, foarte mulţi... Nu l-a luat lumea în serios, da’ cu toţi cu care a vorbit să facă el o mişcare, călugărul, toţi au fost... arestaţi. Între alţii şi baronul Bethlen, care, mă rog, din punct de vedere istoric, discutam cu el... o fost faza când eram mai liberi, în ’63 deja... discutam cu el şi spunea: Domnu’ Isac, nu ştiu cum îi cu istoria asta. Am... io am învăţat o istorie în limba română, la români, dup-aia la liceul reformat am învăţat o altă istorie. Eu nu mai cred în nici o istorie. Şi de la el am amintire... după ce ne-am eliberat am mai ţinut câtva timp corespondenţă cu el, s-a dus în Anglia... mi-a trimis o carte de foarte mare valoare a lui Carr What is the History? Foarte valoroasă. Şi am citat-o şi, într-adevăr, mi-a folosit mult. Adica n-a uitat că şi io discutam cu el şi nu mai ştiam ce-i istoria. Care-i istoria. E istoria adevărată... ce-i cu? Aşa. Asta din amintiri, adică n-aş vrea să mai... în... petrec sau cum să mă... spun prea multe. Acolo am prins şi perioada reeducării...

La Botoşani?

La Botoşani, da, perioada reeducării. Adică dintre personalităţi aş ţine să nu pierdem din vedere pe... Dumitru... Nistor. Născut aicea în judeţul Hunedoara la... Burjuc, sau aşa ceva îi spune, un sat pe Valea Mureşului, şi fost prefect de Timiş... liberal. Da’ un om de mare... şi cultură, şi prestigios, şi tot, că-n guvernele prime după 23 August a fost la un moment dat ministru de interne adjunct din partea Partidului Liberal. Regretabil şi dureros, un om distins... I-am spus mitropolitului de la Timişoara... Nicolae... aşa, i-am spus: Nu ştiu, pomeniţi dumneavoastră, l-aveţi în amintire pe domnu’ ăsta în... Dumitru Nistor? Fiindcă el este... lui i se datorează această catedrală. Şi zice: Da, îl pomenim... Nu trebuie uitat. Poate ar merita să fie şi chipul lui... că el în timp ce-o fost ministru o subvenţionat foarte mult catedrala. A murit, săracu’, la puţin timp... adică în ’63, în perioada... nu ştiu dacă a ajuns în ’68... Am fost cu dânsu’ în celulă ceva timp, ne-am împrietenit, mi-a povestit când a fost ca sub-secretar de stat cu reintroducerea administraţiei româneşti în Moldova, unde comuniştii... se instalaseră. Perioada... faz... mai ales partea de nord a Moldovei unde a fost ocupată înainte de 23 august, şi unde se introdusese administraţie bolşevică... A fost o fiinţă... fiinţă distinsă. Adică unu’ dintre... multele şi marile victime ale detenţiei politice.

Tot la Botoşani a murit... medicu’ de la... de la... Ploieşti, Petrescu. Tot aşa, a fost unu’ dintre cei mai mari... în... chirurgi. Celebru, vestit... pe ce considerent, că venind la el dintre unii clandestini bineînţeles că i-a vizitat, şi fiind din acelaşi Partid Naţional Ţărănesc... eventual le-a dat şi ceva bani. Atâta era toată vina doctorului Petrescu. Recunoscut de toată lumea. Adică se vorbea cu respect şi administraţie de el... adică au regretat, dar n-au putut să-l elibereze. Acolo şi-a-ncheiat viaţa. Celebru, într-adevăr... El a fost declarat cetăţean de onoare al Statelor Unite fiindcă a îngrijit, ce ştiu eu, paraşutiştii ăia care... mă rog, au căzut acolo în zona Prahovei... Regretat... Adica io ceea ce ştiu io, şi mai ştiu şi pe alţii, cred că nu e cazul să mă opresc asupra tuturor, dar o elită intelectuală într-adevăr înfiorător de mare. S-a distins elită politică, s-a distins în închisoare. Acuma de alţii, cred că, de ceilalţi dacă... am vorbit de prima închisoare i-am relatat: Radu Gyr, Gheorghe Cuza, Mircea Vulcănescu, Alexandru Marcu... Pe-aceia i-am întâlnit în prima închisoare, în perioada ’47-’48.

Asta-i în... adică dacă... de la Botoşani dacă ar mai fi de amintit... Ticu Dumitrescu... El era un... zgomotos, într-adevăr. Protesta tot timpu’, striga, făcea izolare... era o umbră de om. Şi... cum era el, era cu organizaţia naţional-ţărăniştilor... (râde) mai ştia şi de mine... venea să discutăm ce să facem. Ce să facem? Acuma suntem închisi. (râde) Stăm aci. Să stăm cuminţi, ne vedem de treabă... Io tot timpu’ le-am spus... celor care pleacă... în perioada aceia chemau, veneau procuroru’, ofiţeri de Securitate de la Bucureşti şi căutau să tatoneze care-i starea de spirit. Şi io am susţinut şi s-a ştiut lucru’ ăsta, am avut-o verificată, poate vă pot spune... şi totdeauna le-am spus: Nu refuzaţi mâna pe care ne-o-ntind comuniştii. La ora asta suntem în situaţia în care suntem, lupta trebuie dusă pentru a ne elibera cu viaţă nu pentru a muri în închisoare. Or Ticu Dumitrescu ieşea dintr-o închisoare şi nu stătea... dintr-o izolare... cu mâncare numa’ a treia zi şi cu condiţiile mizerabile... era os şi piele, schelet... şi îi spuneam: Ticule, pentru Dumnezeu, ce vrei să faci? Vrei să mori aicea? Mai taci din gură! Nu pot să tac! Dacă nu poţi să taci... El dacă venea un procuror şi venea cineva, şi bineînţeles în celulă, aia se considera instigaţie. Altceva dacă erai chemat între patru ochi să vorbească, dar el vorbea şi-n... Săracu’, a suferit foarte mult. Din punctu’ ăsta de vedere trebuie recunoscut că-i... a fost un naţional ţărănist reprezentativ, curajos, dar... puţin prudent. Ce-i adevărat i-adevărat.

Cât aţi stat la Botoşani închis?

Păi Botoşani... în primăvara lui ’64 am fost transferat la Aiud. Deci cred că vreo 2 ani am stat... la Botoşani. Acol’ la Botoşani am mai întâlnit pe Cornel Velţianu, ginerele lui Iustin Pop, fostul preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc pe judeţul Hunedoara... Acuma-i în Paris, nu ştiu dacă mai trăieşte, are nouăzeci şi ceva de ani... Mi-a spus multe lucruri interesante. În sfârşit, ne-am cunoscut, am fost şi la el la Paris, am stat la el... Dintre veteranii Partidului Naţional Ţărănesc, Cornel Velţianu, îi... sunt autor la o broşură cu el, amintirile lui, cu ce-am adăugat eu, am făcut o mică broşură privind istoria Partidului Naţional Ţărănesc.

La... la... Aiud am mers cu Vladimir Crasnosevschi, din partea social-democraţilor... De la Botoşani o personalitate interesantă din partea social-democraţilor a fost... (se gândeşte - n.n.) O să-mi amintesc eu... Pân-atuncea să mai... vorbesc la Botoşani unde era Cezar Spineanu, fost fruntaş, preşedintele Partidului Naţional de Dâmboviţa. Tăcea. Adica sub nici o formă nu accepta să ia cuvântu’ să spună... Ne venea o conferinţă, un conferenţiar, un film şi, mă rog... Spuneţi ceva! Adică în momentu’ în care cineva spunea în sală că filmu’ a fost bun, mă rog, conferinţa... a fost interesantă, deja era considerat ca dintre cei... pe linie de reducare, cei cuminţi. Mi-aduc aminte, şi eu am fost provocat la... să vorbesc după o... un film. Mă rog, nu ştiu ce film era acolo, şi-am spus: Sigur că da, a fost un film reuşit, într-adevăr, ne-aduce aminte de o perioadă istorică, c-un copil eroic... şi-aşa mai departe. Am luat cuvântu’. Aceasta a fost bine luat în considerare... Da, din... partea conducerii partidului... No, o să-mi aduc aminte de... socialul-democrat celălalt, e-n străinătate, trăieşte şi-acuma, şi continuă aşa, este foarte... dârz pe poziţie... ca persoană. Regretabil... nu-mi aduc aminte. Cam asta-i situaţia. Adică în... admosfera era minunată... adica... cum înainte nu era voie nici să comunicăm cu... sau să ne uităm în stânga, în dreapta, dintr-odată ne-am trezit sute de... mii de... deţinuţi... într-o hală mare unde veneau şi conferenţiau oamenii, sau filme. A fost când se ştia oarecum că se-apropie ceva.

Asta se-ntâmpla la Botoşani sau la Aiud?

La Botoşani şi la Aiud. La Aiud a fost alt stil. Se mergea pe... cadre aşa restrânse. Că ştiu că la Aiud a plecat un şef aşa de grup de la reeducare, un învăţător, şi m-a chemat colonelul Ivan... era adjunct alăturea de... Crăciun, şi-a spus, mă rog: Domnu’ Isac... (râde) el vorbea foarte respectuos... El era de undeva de-aici din... A fost la Securitate-n Hunedoara sau aşa ceva... adica cunoştea ceva... m-a tratat foarte amical. Dup-aceia am auzit, după eliberare, că-i... că e de-aicea din... din zonă. Şi mi-a spus: Acuma ce facem, că ne-a plecat învăţătoru-ăla? Faceţi dumneavoastră lecţii politice cu...? Păi ce lecţii să fac? Păi îi întruniţi şi-i puneţi să vorbească, să-şi facă auto... auto-critica. Atâta-i tot, n-aveţi altă treabă. Atuncea cu Crasnosevschi noi... (râde) amândoi am zis... pă-i zice mai iei un profesor, Crasnosevschi, social-democrat... Hai că facem... Şi atâta, programam... N-am apucat nici eu să vorbesc, să fac auto-critica nici Crasnosevschi, dar... ne... ce-i... o aripă a celularului de la... de la Aiud, ne trimet într-o sală şi... nu, nu intervenea nimeni, şi fiecare spunea ceva din trecutul lui, şi bineînteles că trebuia să aducă critici trecutului regim politic. O fost foarte... foarte calm acolo. Foarte important a fost c-am ascultat... a pus microfoane şi-am ascultat, de exemplu, mărturisirea politică a lui... Nistor Chioreanu... care-a fost la un moment dat şeful Mişcării Legionare... are pe conştiinţă toată... toate acţiunile acelea de partizanat în care au murit atâţia tineri în Ardeal, şi are... cartea aceia Morminte vii. A fost impresionant, într-adevăr, declaraţia lui în care se lepăda de trecutul lui politic... Încheia: Peste trecutul meu se-aşterne astăzi o placă... grea... de mormânt. Da, da’ dup-aceia a încercat să facă Partidul... „Pentru Patrie”, da’... n-a reuşit, nu i-a fost adeziune. În... cam... cât n-ar mai fi de spus, da’ nu ştiu în ce măsură mai...

La Aiud cât aţi stat închis?

La Aiud ne-a... noi, pe noi ne-a luat în martie... şi până-n august.

De la Aiud...

Până când a fost eliberarea. Da, de la Botoşani... Deja de la Botoşani era... tot aşa reeducare, regimul acesta de reeducare, o libertatea destul... plimbarea în curte, aerul, era mâncarea puţin, alimentaţia mai bună... Era sectorul Spital... Aici a fost nenorocirea totuşi... conducerea a fost o... adică directorul şi... politic, şi directorul celălalt al penitenciarului venea între deţinuţi, întreba ce mai facem, cum facem, se plângeau că ar vrea să facă mai mult dar nu au ce să facă... finanţarea este foarte slabă, prin grădinile lor ce-au putut au adus ca să îmbunătăţească puţin mâncarea, au organizat Spitalu, la cei care erau slăbiţi din cale afară le dădeau un mic supliment de marmeladă, o bucăţică de unt... dar nu i-au mai putut salva. Aicea cum a fost cazul doctorului Petrescu, al lui Dumitru Nistor, prefectu’ ăla de Timiş... Au murit ceva valori, într-adevăr, în Spital, că n-au mai... mă rog, viaţa... au fost complect dărâmaţi, n-au mai putut... Aşa, Vinogradschi! Duiliu Vinogradschi îl cheamă pe celălalt social-democrat, care a avut... era o poziţie a social-democraţilor aşa puţin... n-a vrut să vorbească niciodată. Aşa dacă în cerc restrâns veneau şi ceialaţi, mă rog, în control, spuneau tot... de construcţii: Să vedeţi ce s-a făcut... Şi Vinogradschi la un moment dat i-a spus: Domne... construcţii şi modernizare sunt şi în oraşele africane unde-au fost... s-au coborât numa’ din pom... oamenii primitivi, şi şi-acolo sunt, şi s-au făcut fără... fără lagăre, fără condamnări, şi-aşa mai departe... ce vă tot lăudaţi atâta cu construcţiile. Într-adevăr a fost foarte dur şi... alţii spuneau: No, acuma domnu... Vinogradschi, ca social-democrat, te eliberezi... El spunea, zice: Eu o să închid... poarta, o să ies ultimul. Şi aşa a fost. Şi-n lotul ultimilor de la Aiud am fost şi eu şi el... la... da, parcă la 1 august. În iulie au ieşit toţi. Noi am fost ultimii. Nu ştiu după noi dacă au mai... până-n 2-3 dacă au mai fost ceva.

La Aiud... pe noi ne-a luat în martie... şi până-n august, până când a fost eliberarea. Ei, da’ la Aiud au fost chestiuni interesante. Printre alte Petre Ţuţea... Ce să mai spun acuma, că-i cunoscut de toată lumea... Ţuţea era un mare... un talent oratoric nemaipomenit. Era... fermecător. Eu l-am... ascultat... cred c-o fost 3-4 zile înainte de... de eliberare, şi Crăciun a adus acolo toţi, toţi deţinuţii politici, şi cei din Zarcă, şi din atelier, şi noi cei de la celular... A fost aşa ca un fel de sărbătoare naţională... (râde) Şi vorbeşte Petre Ţuţea... Era toată administraţia penitenciarului să-l asculte. Într-adevăr, ce era a lui... vorbea cu aşa... acuma i-au mai dat şi de mâncare... El mânca foarte mult... I-au mai dat şi de mâncare mai mult, un pic l-au fortificat, şi-a vorbit două ore... Splendit a vorbit, într-adevăr. Da’ la calm, la calm, nu cu angajamente şi nu ştiu... prostii şi exagerări. Dar atâta că mergem pe o linie şi ne eliberăm şi v-om fi fideli şi disciplinaţi. Şi drept exemplu, cum a încheiat el... în acea cuvântare... Să vă spun puţin... un... evreu s-a dus să se boteze şi el la o biserică, şi la sfârşit îi formula... nu ştiu ce...: Te lepezi de Satana? Mă lepăd de Satana. O-ntrebat a doua oară: Te lepezi de Satana? El: Păi părinte, ce Dumnezeu, doar am spus... da, mă lepăd de Satana. Şi l-a-ntrebat şi-a treia oară... Şi-a spus: Pentru Dumnezeu! Am spus odată şi gata, suntem... sunt creştin şi mă lepăd de Satana... (râde) Şi aşa a adus el vorba că în situaţia asta suntem noi cei care ieşim din închisoare. Nu mai trebuie să... tot să fim atâta întrebaţi, fiindcă suntem reeducaţi... (râde) şi ne-am lepădat de Satana. Bun, foarte bine chestiunea asta. Mă întâlnesc cu el... mânca la un local, şi eu în Bucureşti fiind, am găsit, era un local foarte ieftin, „Caraiman”, pe Calea Victoriei... Era... aspect puţin elegant şi foarte ieftin. Şi io am făcut... adica făceam vacanţele mele, în perioade de studiu, de lecturi, la... Academia Română, şi mâncam acolo la... Când dau peste... (râde) domnu’ Ţuţea. Ei, îi spun: Sunt printre cei care v-am ascultat acolo... Şi plecam de la masă, de-acolo spre Ci[ş]migiu, unde-avea el... Acasă la el n-am fost niciodată... Da’ acuma, totuşi, cu impresia de-atunce ce... ce spunea el... acuma zic: Domnu’ Ţuţea, ia spuneţi, ce... impresie mai aveţi, că-n... în închisoare v-aţi arătat... foarte mulţumit? Acuma vă spun numa’ elementu’ de glumă, că el era într-adevăr cu şozenii... Zâce: Păi domnu’ Isac, ce ne-or adus ăştia? Ne-o adus spaţiu’ locativ, păduchi şi cozi... Na, păi, zice, la... la ce să mă închin? (râde) Bine, io-s... aşa... bine... Vedeţi, totuşi, îi bine, am ieşit... nu ştiu ce, discuţii aşa în... banale, nu... politică n-am avut de discutat, da’ mi-am dat seama de drama prin care a trecut toată intelectualitatea noastră. Adică vă-nchipuiţi în ce situaţie am ajuns şi-acolo... în închisoare trebuia, n-aveam ce să-i spunem, dincoace o trebuit să fim temperaţi... dar... ţin să vă spun că pe undeva s-a şi exagerat, adica... nu trebuie pierdut din vedere şi nu ştiu dacă mai găsesc eu... la... ce ştiu eu, 2-3 ani de la eliberare, în Tribuna Sibiu[lui] apare un interviu cu Traian Herseni. Fost conferenţiar la catedra de sociolgie a lu’ Gusti. El era, într-adevăr, adorat de Universitatea din Cluj... deşi făcuse Universitatea la Bucureşti, cred, făcuse studii de specialitate în Germania, un sociolog eminent. Cred că tratatul de sociologie al lui e... cel mai reuşit. Şi în interviul ăla era el fotografiat spunând că în fond că şi el a fost în tinereţea lui comunist, şi nu ştiu ce, şi pe undeva mi-a venit aşa... aşa o lehamite... El a fost secretar general în guvernul legionar... În închisoare circula definiţia pe care o dăduse el Partidului Comunist ca arestat: „Partidului Comunist e o organizaţie de tâlhari... legalizată şi... – mă rog – confirmată de conducerea de stat”. După ce şi-a... o parte... absolut, sigur cum au luat şi exproprierile şi tot... nu-s acte tâlhăreşti? Biserica Greco-Catolică de astăzi a fost prădată absolut sub imperiul forţei tâlhăreşte... şi s-au ars biblioteci şi tot. (râde) El care a dat definiţia Partidului ca „bandă legalizată de tâlhari”, vorbea că el a fost comunist. Adică a fost ahtiat... domnu’ Traian Herseni, neapărat de a putea deţine funcţii şi situaţii. S-a bucurat, ieşind din închisoare, Mihai Ralea l-a luat asociat, a publicat volume cu el, şi dup-aceia a fost în legăt... l-am văzut şi eu, tot aşa după ’nchisoare, fiindc-am fost în foarte bune relaţii înainte... în studenţie şi după studenţie. Am fost asistentul lui Mircea Florian, el era conferenţiar la Catedra de sociologie, ne-am întâlnit şi-am... ne-am cunoscut şi-am... dar aicea mi s-a părut exagerat. Ţuţea, mă rog, a făcut anumite cuvinte de laudă, da-n închisoare (râde), nu după ce-a ieşit din închisoare... Dar nu... duşmănos nu vorbea nici Ţuţea, adica a spus, într-adevăr: Ce ne-au adus ăştia... spaţiul locativ, păduchi şi cozi... dar... public nu, nu se exprima duşmănos. Aşa în chip de glumă sau aşa ceva, dar a fost calm. Adica pe undeva... de. Na. Vinogradschi, ăsta, Duiliu Vinogradschi, bine că mi-am adus aminte, e-n... Germania, îmi transmite şi-acuma salutări, promite c-o să mai vină să mă vadă... dar... el a fost atitudine într-adevăr demnă şi îndrăzneaţă... comparativ cu mine, că io am fost totdeauna să tac, linişte, şi în relaţiile cu autorităţile eu totdeauna le-am spus: Fiţi prudenţi fiindcă avem nevoie de un regim... Adică să trăim, nu să murim... în închisoare. Da’ el... le-a spus şi făţiş... Nu era-mpotrivă, nu spune, dar spunea că-i împotriva minciunilor. El a rămas un social-democrat militant.

După ’64, după ce-aţi fost eliberat aţi mai fost chemat la Securitate sau nu?

Dup... da. După... nu... ’64, da, am fost... Era, obligat să mă duc parcă la început săptămânal, dup-aceia ceva mai mult... o fost o atmosferă insuportabilă, da’ pe de altă parte cum am scăpat. Am avut norocul că am devenit insuportabil şi unde m-am născut... Eu fiind născut aici în cătunu’ ăsta Zlaşti, suburbie a Hunedoarei, o venit o dispoziţie de sus că din cei... unii, sau nu ştiu, care... da’ şi io am făcut parte din categoria celor care nu puteam să depunem nici un fel de activitate... era raion atuncea, în raionul în care ne-am născut. Şi am fost... îndrumat să mă duc la Deva să vorbesc acolo la Biroul Muncii, parc-aşa-i spunea... Şi-am fost şi mi s-a spus: Puteţi merge la mine la Petroşani, la Brad sau la Cugir. V-alegeţi din astea 3 localităţi unde vreţi să mergeţi. Acuma ce să mai era să mă duc la mină... adica trebuia să m-angajez, asta era obligatoriu... angajarea, nu să stau pe picior propriu în gospodăria din Zlaşti... şi-am ales Cugiru’. Şi în felul acesta am scăpat de... de vizitele acelea la... Securitate. Acolo era mai rar, era... la... venea un securist de la Orăştie şi aveau ei cum mai aveau camerele acelea unde trebuia să mă duc să-i spun, să fac... L-am cam enervat pe domnul acela că tot îmi cerea fel de fel de prostii şi io aveam o... o formulă... asta-i interesant de reţinut... aveam o formulă: Io am... mă rog... am ieşit din închisoare şi io respect toate directivele Partidului. Ce spune Partidu’ io aceea respect, nu... Şi el la un moment dat s-a înfuriat... Lasă-mă domnule în pace nu tot îmi spune de Partid! Şi-acuma adausul: Noi suntem Partidul! Aceia trebuie reţinut foarte clar... că Prtidul a fost, într-adevăr, Securitatea... şi reprezenta. Restul era baliverne. Toată puterea era a Securităţii. S-a scăpat fără să vrea... Şi... norocu’ meu a fost că am scăpat de... de Canal şi alte persecuţii că la Orăştie şef al Securităţii era un... nu ştiu cum îi spunea, de-aicea din Topliţa... cu... familia şi părinţii lui şi el, o familie foarte... înprietenită cu un unchi de-al meu, cu Păcurariu Ion care avea... crâşmă, ce ştiu eu, o prăvălie ce avea... un ultimul timp berăriea aceia de peste pod. Şi a fost foarte bun prieten cu... Ticu sau Ţicu, aşa ceva... îi spunea la familie din... Şi un copil de-al lor era în Orăştie, şi ăla m-a chemat odată şi mi-a spus (râde): Domnu’ Isac, să fiţi liniştit că nu vi se-ntâmplă nimica... Şi, mă rog...

Până în ce an aţi fost chemat regulat la Securitate?

La... stai ca să nu facem confuzii. Asta cu Orăştia am fost în... după prima, după prima detenţie. În... am fost eliberat în ianuarie ’48... La-nceput mergeam săptămânal, dup-aceia mai... dar eram foarte-foarte des aproape agresat de către Securitatea din... şi-atunci am plecat la... la Cugir, şi-a fost perioada cu Canalu’, ’53-’54... am fost... Acolo am fost bine primit, adică m-am recalificat în... am lucrat în Uzina Mecanică de la Cugir ca... rectificator, dup-aia, ce ştiu eu... lăcătuş, dar lucram numa’ până la ora 1 şi la 1 eram liber şi după amiaza eram... am fost folosit ca profesor... şi la Şcoala profesională, şi la Şcoala Medie Tehnică din Cugir. Şi-acolo îmi venea numa’ domnu’ ăsta de la Securitate din când în când... să mă-ntrebe ce mai e... Şi eu spuneam: Nu fac nimic, ce să fac? Din con... am înfiinţat... Sindicatu’ m-a primit foarte bine... adică Clubul Muncitoresc... Am înfiinţat Cenaclul Literar, am organizat şezători... Bineînteles eram şi profesor... n-a mai avut suspiciuni nimic... Dar Securitatea pe undeva mă... mă... mă în... mă supraveghe.

Când aţi fost ultima dată la Securitate? Când aţi fost chemat ultima dată?

În... asta a fost în perioada aceia între cele două...

Chiar în anii ’80...

În... în... ’53 când am venit din nou în Hunedoara şi m-am angajat aicea.

După a doua... a doua arestare...

Aici, aici... După a doua arestare...

În anii ’70, în anii ’80 aţi mai fost?

...după ’64 nu, nu. După ’64 nu.

N-aţi mai fost chemat?

Nu, nu.

După Revoluţie aţi... vi s-a... aţi fost chemat la Bucureşti pentru recurs în anulare...

A, da. Nu, io am făcut recurs înainte de Revoluţie, de ’89. E foarte interesant. Eu am avut două condamnări politice şi am fost achitat în amândouă condamnările politice de trecutul regim, dar acelaşi regim care m-a... Eu n-am fost achitat acuma. Şi-am fost de mare ajutor, fiindcă io fiind din lot condamnat... condamnat de... adica achitat de condamnarea aceia „muncă silnică” în ’72... judecătorii de-acuma au avut în faţă... Ei... cum Victor Isac achitat în ’72 ca nevinovat... şi-aicea a fost baza de plecare. Io am salvat... Acuma să vă explic... cum s-a ajuns aici.. în... la procesul acesta. La un moment dat o fost o perioadă aşa de destindere prin ’70, a fost ministru Nicolcioiu, ministru’ de justiţie. Ministru’ de justiţie era în foarte bune relaţii cu un bun prieten al meu Mircea Ştefanovici. El îmi cunoştea situaţia, poziţia mea, o fost fără discuţie democratică şi... anti-nazistă până la 23 august, şi-n... cunoştea şi situaţia procesului, cum s-a desfăşurat. Şi el a vorbit cu ministrul de justiţie, a spus: Omu’ ăsta-i cu totul nevinovat. Acolo a avut loc aşa, aşa, aşa, aşa... mai departe... Şi am făcut un memoriu la Ministerul de Justiţie şi ministru justiţie a aprobat... cum îi spune... recursu’ ăla în supraveghere. Şi am fost judecat şi... achitat. La ultimul termen al procesului... mi s-a spus: Veniţi în preajma orei 1 ca să... aflaţi hotărârea. Şi m-am dus acolo, la Malmaison, pe Plevnei a fost, am fost judecat... rejudecat adica... în... a apărut în... io m-am dus la 1 fără ceva şi-a ieşit procuroru’ în... care-a fost în... instanţă, şi mi-a spus: Domnu’ Isac, ce să vă spun, sunt în vârstă, sunt în aproape de... anii de pensie, am fost o viaţă întregă procuror, dar nu ştiu dacă aşa în... situaţie gravă de înscenare, am mai avut cam vreo două-trei am mai întâlnit, cum a fost cel cu „Garda Albă”. Asta a fost declaraţia procurorului care a asistat în şedinţă când am fost eu rejudecat. Şi-aşa am fost achitat. Într-adevăr, adica având posibilitatea, dosaru’, am prezen...

[...]

...deci îi clar din... a doua condamnare, muncă silnică pe viaţă, am fost salvat prin momentul acela de destindere când ministrul de justiţie a... a putut ca să înainteze. Nevinovăţia mea nu mai e cazu’ că... nici... nici anchetatorii nu m-au acuzat, nici în proces nu mi s-a spus nimic, a fost simpla conspiraţie.

Să vă spun primul proces. Eu am fost achitat şi din primul proces, care l-am suportat în septembrie ’48 (sic!). Atunci ce s-a-ntâmplat? Între cei arestaţi şi condamnaţi în acelaşi proces o fost şi un... Măglaşu, Ioan Măglaşu, care luase parte la înfiinţarea Partidului în 1921... şi fiindcă acuma era de partea lu’ Fluieraş a fost arestat, şi în... la nu ştiu... după ’64 nu ştiu la ce dată, Ceauşescu i-a convocat pe cei care mai erau în viaţă de la înfiinţarea Partidului, şi-au dat şi peste Măglaşu. Măglaşu: Io ce să vin la serbarea voastră când voi m-aţi băgat în închisoare? Cum...? Da, uite, am fost condamnat. Imediat proces, revizuit şi achitat. (râde). Şi bineînţeles după el, dup-aceia, toţi cei din proces care mai eram am făcut şi am fost achitaţi... (râde) Aşa... Da’ sunt, sigur, caz interesant, cu două condamnări politice achitat de acelaşi regim politic. Acuma nu ştiu dacă să ne oprim la... la „Garda Albă”. Nu ştiu ce precizări, nu ştiu dacă acolo am trecut... prietenul meu Iacob [Dumitru] detestă radical c-a existat „Garda Albă”. Într-adevăr, în proces, la anchetă, nimeni n-a vorbit de „Garda Albă”. Da’ de undeva a răsărit. Sau de unde a răsărit? De notat că din cei arestaţi, mă rog, intraţi în complicitatea asta cu Nistor, au fost din cei care ca opinie erau categoric erau, în majoritate, nu chiaburi, ori dintre foşti legionari, erau rivalii regimului. Şi din faptul că erau o categorie destul de extinsă de astfel de oameni să fi întrebuinţat Nistor vreodată termenul de „Garda Albă”... poate. Să fi spus: Noi suntem „Garda Albă”... ceva, da’ aşa ca plan de organizare aşa ceva n-a fost. Dar... luăm acuma sociologic: a fost un mănunchi de oameni care erau gata, nu, pentru acţiune, pentru orice eventualitate. Adică era şi normal să fie ostili. Şi vă dau acuma trei cazuri concrete. Mă duc în satul meu natal, eu venind spre Hunedoara... şi în drum cobora cu vitele la apă Miclea... Simion... văr primar cu tata, deci în rel... eram un fel de nepot al lui, în foarte bune relaţii. A băgat mâna-n buzunar şi-mi scoate o monedă: Vedeţi? Ăsta-i semnul nostru. Eu când am auzit... am rămas... dându-mi seamă că îi... de ceva... Şi la vreo 200 de metri din Hunedoara spre Huned... spre Zlaşti, venea un tânăr entuziast, comunist. Şi i-am spus: Ba Simone, mă grăbesc, plec! Da’ în orice caz am rămas înlemnit. Mi-am dat seama că e un simbol. În... al doilea caz. Că el era un rival con... El făcuse lagăr la Gherla, vorbea împotriva comuniştilor într-un mod... deşi avea o situaţie foarte bună, o fost cantonier, avea gospodărie, bani, tot... Asta de el spunea: Nu-mi lipseşte nimic, da’ nu pot să-i sufăr... Asta era a lui, şi o spunea public fără nici un fel de... de rezervă. El reproducea „Tatăl nostru... care-i la Moscova”... ce ştiu „trăznească numele tău”... şi-aşa mai departe... populariza. Deci a fost un propagandist categoric.

Al doilea caz. Chiar socrul meu, Scurtu Iosif din Boş... copilu’ meu cel mare încă era atuncea... da, era mic. Eram cu unu’ din copiii în braţe. Intru în... bucătăria de vară şi-mi scoate moneda... Aoleu, bănuţu’! Am rămas înlemnit.

În ce an se petrecea asta?

În orice caz în... prin ’55-’56, aşa ceva. Înainte de... înainte de...

Şi...

...că-n ’58 au fost arestările.

Şi primul caz?

Tot atunci.

Tot atunci?

Nu, la interval mic. Cred că asta o fost prin ’57. Atunci m-am speriat şi mi-am dat seama, şi-am fost şi sigur că cel care-i în capul acestei propagande, că nu-i vorba de aşa... de organizaţie... e Nistor... fiindcă el era recunoscut. El vorbea împotriva regimului, şi aşa mai departe... El o avut o batoză şi-a fost pe sate, şi în... pe cei care era înstăriţi sau aşa îi cunoştea şi cu ăştia a luat legătura şi le-a spus... Asa-i mod sigur, le-a spus: Atenţie, nu-i nimic ce fac ăştia, că vin ai noştri, vin americanii. Şi când vor coborî, vin americanii, să fim gata. Mă duc în Boş la nunta unui nepot, Andreşoiu Nelu, trăieşte şi astăzi... În... nu ştiu, acasă nu era situaţia socială, nu era prea bine, nu m-am dus să particip la nuntă. M-am dus cu nişte cadouri, şi acolo era o cameră aşa, un... în curte, unde se mai adunau cadouri, mai erau oamenii la poveşti... Mă duc, intru acolo şi-i las cadourile şi... no: Sănătate, mulţi ani la tineri! nu ştiu ce... Nu pot să rămân la nuntă. Tată-l lui acest Nelu, Andreşoiu Nicolae, era puţin... aranjat. (băut - n.n.) Domnu’ Isac, nici o grije, nici o grije... vor veni vremurile... a veni cândva... când munţi se vor răscoli şi vor năvăli către noi valuri... Aoleu, când am auzit... am zis: „Nenorocirea-i pe capu’ nostru”. Categoric c-am… l-am oprit că era din cei ce ştia’ ceva... din propaganda asta... Socru’ lui, Popa Alexandru, a fost arestat şi-a făcut puşcăria, nu el... care vorbise, dar era clar aceasta era propaganda, a fost propaganda lui Nistor. Asta a fost! Şi oameni înstăriţi... Aşa a căzut Păcurariu Ioachim din Zlaşti... tot aşa, din oamenii înstăriţi ai satului, la care el a fost cu batoza, i-a vorbit. Bine că omu’... era un om liniştit care... dacă răspundea la „Bună ziua”, nici pomeneală să fie agresiv sau activitate sau... să fi luat în seamă ce-a spus Nistor, da’ faptul c-a declarat că i-a spus şi lui a fost suficient să fie arestat. Deci îi foarte clar. Că prietenul Iacob îmi declară mereu că n-a fost... N-a fost, într-adevăr, o organizaţie, da’ a fost un câmp de oameni care au fost mobilizaţi şi care ştiau că vor descinde din... de-aci din munţi valuri de partizani şi-atunci... Pe mine m-a durut sufletu’... Vă-nchipuiţi în ce situaţie am fost eu cu socru-meu... Mi-am dat seama că e... că nenorocirea e pe capu’ nostru. Ce-aveam să fac? Io să-l denunţ? Dacă-l denunţam... şi-aşa cădeam, da’ hai să zicem avea o poziţie aşa... da’ cum să-l denunţ eu... pe socru’? Cum să-l denunţ pe Miclea Simion văru’ primar al lui... al tatălui meu? Adică nu, nu concepeam... în... lucru’ ăsta. Miclea Simion... el a tras foarte mult în cursă... El fiind cantonier a vorbit cu preotul Bojescu, care-i acuma-n Germania, el de origine era mixtă, german... Şi respectivul preot din Hunedoara s-a urcat acolo la... cantonu’ 2 din Zlaşti, şi stând de vorbă i-a spus... tot Miclea Simion, fost şi el cu propaganda. I-a spus... Nu că i-a dat bănuţ sau... i-a fost suficient că i-a spus: Na, ce, ne lăsăm, noi? Nu ne lăsăm noi... Şi tot acolo la canton unde-a fost el, a fost preotu’ din Zlaşti Nicolae Isac, şi tatăl lui, Ioan Isac, care mergeau la biserică la Govăjdie, fiindcă... biserica, la biserica din Govăjdie servea preotul din sat, şi fiind acolo... la fel Miclea: Facem! Dregem! O... lasă, nu purtaţi nici o grije... Noi... Miclea Sim[i]on, el a fost prăpăstios... La Securitate a fost, bine... pe undeva... (ezită) ne la locu’ lui. Zice: Ce spun acuma că n-or ştiut? ’Ce: Atuncea când le povesteam eu şi le spuneam nu ştiu ce... aaa, ’ce, le părea bine, se bucurau că... nu ştiu ce grozăvenii o să facem noi... Deci, pe undeva, vedeţi, a fost o mişcare... El în... în oraş sau aici în rândul intelectualilor, cum a fost cazul meu sau a lui Bunescu... Bine, mie nu... nu a îndrăznit ştiind trecutul meu politic, că io am fost foarte prudent... Nici că... nici nu acceptam discuţii de ordinu’ ăsta... Mie-mi spunea de „Clădirea”. Aia a fost confirmată... A avut „Clădirea”, în perioada legionară a funcţionat... Antonescu i-a ras-o, şi-acuma a fost indus în eroare de judecătoru’ ăla: Vai de mine, cum nu? Poţi, se poate, poţi să-ţi organizezi... Constituţia... dreptul de libertate... E, aicea în... Când i-am spus eu, ultima întâlnire cu el cred că a fost, ce ştiu eu, cu o săptămână-două înainte de arestare... şi a recunoscut-o şi securiştii. I-am spus: Preşedintele judecătoriei spune lucru-ăsta? Nu-i suficient. Du-te la Comitetul de Partid! Dacă Comitetul de Partid îţi spune că poţi să faci societatea în... „Clădirea”... făţi-o! Asta a fost... declaraţia recunoscută şi bineînţeles... Că i-am întrebat securiştii: Vă rog să-mi spuneţi dumneavoastră... aţi fi putut da un alt răspuns mai bun lu’ Nistor, decât să meargă la conducerea... la Comitetul de Partid? De-aceia n-am... n-am... n-am suferit nimic absolut... Dar... aşa. Între cei... am stat în închisoare cu Gheorghe Voinea... care a fost condamnat şi executat. Am fost la... la Gherla acuma şi am văzut camera unde a fost executat. 4 inşi au fost executat din... din... în proces. El era... muncitor, subordonat lui Nistor, şi Nistor categoric i-a spus: Lasă mă că te fac mare şi tare... tu eşti... Adica dacă el o fost Generalu’ sau conducătoru’... vă daţi seama, un om deriat (sic!), ca să nu-i spun... deviat, nu, să nu spun că-i nebun, cum a fost Nistor. Bolnav de nervi, vorbea necontrolat... Dar... de unde era să-i treacă lu’... Voinea prin cap de generali, de conducători de armată şi altceva? Nici nu se punea problema. El vorbea şi era recunoscut ca bolnav. Deci el n-a fost luat în serios... dar că în... nu l-a contrazis sau nu s-a opus, asta încă-i adevărat că s-a verificat prin ce? Care o fost criteriul Securităţii? Dacă a vorbit Nistor lucruri, grozăvenii cu un fost legionar, din capul locului sigur că ăsta a fost de opinia lui. Şi el... am fost cu el în celulă săracu’... până... şi chiar când a fost la proces, la Securitate, că io eram în anchetă şi el era în judecată. Şi spunea: În tinereţe, sigur, cântam cu legionarii. Erau legionarii cântam la joc... Era la modă, într-adevăr. Şi ca opinie era... duşmănos într-adevăr regimului. În ce a constat duşmănia, marele conflict al lui? Avea un loc, o grădină, o livadă, într-o zonă unde ei vroiau să facă prima proprietate de întovărăşire, da’ ca să poată lua terenul ăla în proprietate colectivă trebuia să semneze toţi că cedează. El a fost singurul care n-a vrut să semna (sic!). Deci ostilitate regimului manifestat fără discuţie. Dar atâta tot. Păcat, regret profund... în... pe acest om. Foarte credincios, foarte corect... a făcut tot războiul, şi-n răsărit şi-n apus... a fost foarte cinstit. Povestea el când cădeau... ce ştiu eu... soldaţi, aşa ceva, sau şi de-ai noştri şi din ceilalţi, şi erau din... cei luptători care mergeau şi-i buzunăreau şi luau lucruri dacă avea ceva de preţ, şi el spunea: Măi nenorociţilor... ce faceţi? Ce vă trebe vouă? Asta vă trebe vouă acuma, ceasuri sau lucruri scumpe de la cei... de la cei care mor? Şi el, mă rog, Dumnezeu sau cumva, dar a scăpat... el a-n... făcând şi frontul în apus şi n-a murit. Om cinstit şi corect. Aici e în... să vă semnalez nebunia curată a lui Nistor. Deci după arestare oamenii erau arestaţi, nu... mai ales fiind în aceiaşi cauză nu erau... nu erau împreună. Când în prima zi de judecată au fost coborâţi într-un hol, şi-atuncea s-au întâlnit toţi cu Nistor. Toţi s-au repezit la Nistor şi i-au spus: Domnu Nistor, păi vedeţi ce-ai făcut cu noi? Unde ne-aţi dat? Ne-aţi dus în situaţia asta... nenorocită... Nu ştiu ce se-ntâmplă cu noi... Şi aici trebuie reţinut ce le-a spus Nistor: Mă nenorociţilor, proşti ce sunteţi, voi nu vă daţi seama, mă, în... decurs de două-trei luni vă fac pe toţi miniştrii, mă, vă fac oameni mari, cum puteţi să mă criticaţi? Şi-a venit săracu’ în celulă şi-a spus: Uitaţi în ce situaţie suntem... Care mai e opinia lui Nistor şi-n ce situaţie e acuma. Şi el mi-a spus, zice: Domnu’ Isac, toate ar fi cum ar fi, da’ mie mi-e teamă că pe mine mă-mpuşcă... Că în proces Nistor... probabil că şi acolo o fi spus că... Cine-i Comandantu’... comandantu’ forţelor armate? (râde) Acest nenorocit muncitor... Aşa s-au... s-au făcut nişte sacrificii extraordinar[e]. Acum când am fost în vizită la Gherla am văzut locul unde... unde-au fost executaţi... îi aşa un subsol... cei 4 ai noştri... Am văzut pe lista morţilor la Gherla trecut Ioan Isac... cel căruia Miclea i-a vorbit la canton despre... tot aşa n-a avut nici... nici nu se pune problema de vreo acţiune, de activitate. A, că a avut dreptate Miclea... că el avea satisfacţii, îi plăcea s-asculte de lucruri împotriva regimului, era... normal, dar el să facă vreo acţiune... Şi în ăsta îmi aduc aminte şi de o... o întâlnire cu Ion Isac. Cred că m-am dus prin sat... nu ştiu la ce treabă, şi el era... aşa aproape acolo de... de... de... de drum, şi-am intrat, vechi prieten, să văd ce mai face. Muncea acolo cu... avea şi doi tineri care săpau în grădină. Şi-mi spune: Auziţi domnu’ Isac ce-mi spun ăştia? Că n-o să treacă mult şi-o’ să ia ei pământu’... Asta era în... sigur, în patruzeci şi... era-n... da, în ’48. N-o să treacă şi-o să ieie lor pământu’... şi mai bine de ce să nu le dau de-acuma, de ce să vină ăia să le... să le ia pământu’? Da’ pământu’ n-o fost... Şi... Da’ cine-s ăştia? Apăi zice: Nu ştiu. Or venit pe-aici prin sat, or cerut de lucru... le-am spus: „Dacă vreţi veniţi la mine! Aveţi casă, masă şi ceva bani. Lucraţi...” Şi lucra cu ei împreună, el să... cu... ăla cu... cu cazmalele alea. Erau el şi ei doi, lucrau... Şi-o spus, în prezenţa ălora le-a spus: Uite ce spun ăştia, că şi-aşa ei vin şi ne iau pământurile... (râde) Dar atitudine de ostilitate acest om n-a avut faţă de regim... El a fost arestat în ziua de... douăzeci şi... parcă cinci octombrie ’48 (sic!), venea cu plugu’, a arat toată ziua, când a ajuns seara acasă în curte era Securitate. El era... vai de capu’ lui... hainele modeste şi tot, l-au pus să îmbrace, să-şi ia bagajele şi să plece. Şi bineînţeles că-n lipsa lui... El a murit... în... a murit şi soţia şi mamă-sa... adica-s dramele acestea istorice de... extraordinar... fără nici absolut fără nici o vină. Tata socru’ al meu da, s-a bucurat, a luat moneda aia şi... a spus... adică expresia, zice: Vezi că nici noi nu ne lăsăm... Aoleu, când am auzit să... să... să cad jos. Adică încurajaţi într-adevăr. Că era împotrivă... îi normal. Nu... din situaţie că el a fost cel mai bogat om în sat... era supus la toate persecuţiile posibile şi imposibile, nu mai vorbesc de impozite, ameninţări, îi lua produse, porc, vite, tot ce avea... tot ce se putea lua de la un om. No, şi-atunci sigur că s-a bucurat dacă a auzit de o acţiune. Dar iară să fim foarte clari... departe de a fi gândit măcar că participă la vreo acţiune împotriva regimului. Nu, asta nu. Dacă veneau, mă rog, valurile... cum spunea Nicolae respectiv, Andreşesc, că vor veni în valuri şi... o să fie mare bucurie şi... asta este altceva, asta o fost ideile lui Nistor. Nu sunt exclus să fi făcut astfel de declaraţii. Nu, la oamenii simpli... le-a spus... Noi cei... mă rog, aici, mai... mai emancipaţi, de la oraş, n-a-ndrăznit să spună aşa ceva. Asta este situaţia şi nu şt... situaţia cred că îi ceea ce am spus cu scena aceea după prima zi de proces... îi foarte clară situaţia lui Nistor. Mă proştilor... în două-trei luni de zile vă fac miniştri, voi veţi fi oameni mari. Ei săracii nenorociţi, conştienţi de situaţie... erau distruşi. Şi bietul ăsta, Voinea, în celulă... ’ce: Măcar de nu m-ar împuşca, da’ mie mi-e teamă că mă-mpuşcă. Aveau, era o ură nemaipomenită faţă de legionari.

Procesul a fost la ei deci în noiembrie, la sfârşitul lui noiembrie, parcă aşa ceva, la primul lot... în 6 septembrie el era cu dosaru’ încheiat, tot, cât timp a mai stat nu l-au mai chemat la anchetă. În ziua de 6 septembrie l-au chemat. L-au bătut... a venit învineţit, lovit... Ce-i, ce s-a-ntâmplat? Păi ce să... m-au chemat şi m-au întrebat: „Ce-i astăzi? Ce să fie? Nu ştiu ziua ce este... Păi azi îi 6 septembrie... Bine, îi 6 septembrie... Păi da’ ce sărbătoare îi în 6 septembrie... Păi ce sărbătoare să fie, nu ştiu. Aaaa, te faci că nu ştii? Nu ştii că astăzi este ziua mare a legionarilor, ziua victoriei legionarilor?” Ce era să spun? De unde să ştiu? Şi l-au bătut... de l-au zmintit. A venit tot învineţit şi... de-aceia la proces săracu’ a spus: Io cred că pe mine mă-mpuşcă. A fost ura faţă de... de... de legionari. Dacă a fost cineva legionar nu mai trebuia altă vină. Părintele Tarcea Gheorghe, a fost în lotul meu, a fost legionar. În proces când s-a dezbătut, mă rog, procesul nostru, noi am fost în lotu’ III... l-a-ntrebat de Rebeliune. Adică nu l-a-ntrebat de „Garda Albă”, nici de nimic, l-a-ntrebat de Rebeliune. C-a fost la Rebeliune la Deva? Sigur, c-a fost... ’Ce: Vezi, părinte, ai fost cu o crucea-n mână şi c-o cruce (sic!)... pe pistol? Asta a fost menirea... Da’ nu i-au spus nimic că ar purta vreo învinovăţire. Avea declaraţia unui nenorocit de hunedorean care a spus că l-a auzit vorbind despre... împotriva, mă rog, întovărăşirii. Şi când l-a întrebat preşedintele... preşedintele: L-ai auzit dumneata vorbind pe părintele? Păi nuuu... cum s-aud? Io n-am auzit. Am auzit că ar fi spus... Păi nu aşa. Dumneata ai scris că l-ai auzit vorbind. E, cum era să-l audă vorbind când cobora părintele Tarcea de la Găunoasa spre casă, c-a vorbit cu ţăranii împotriva... Şi o spus: Nu, nu l-am auzit. Am auzit c-ar fi vorbit... Şi l-a ameninţat: Dacă nu-ţi retragi... dacă nu-ţi recunoşti semnătura o să treci în locu’ lor. Stai şi te gândeşti şi spui. A stat omu’ şi a spus: Da, l-am auzit vorbind. Vă daţi seama prin ce... că nu era chiar un om lipsit de conştiinţă. A fost şi primar într-un timp în Hunedoara, Nicolae Todea. Prin ce stare sufletească, el care-a fost prieten în mod sigur cu părintele... prestigios, a trebuit să spună că l-a auzit vorbind. Astea au fost dramele sufleteşti şi nenorocirea, adică lucruri absolut neînchipuite. De aceea io am nişte opinii şi am avut nişte opinii foarte dure la adresa poporului nostru. În mod categoric... Într-o prefaţă la una din cărţi, a lu’ Liciniu Faina, nici nu ştiu, da’ suntem dintre cei mai... mai... mai... mai condamnaţi... c-au mai fost regimuri comuniste şi-n alte ţări, da’ pentru aia ce s-a întâmplat în închisorile noastre şi-n procesele noastre, nu ştiu dacă a mai fost la un alt popor. Sunt foarte dezamăgit şi sufăr din cauza asta. În sfârşit, asta-i o stare foarte dureroasă, şi nu ştiu unde ne va duce situaţia actuală politică... suntem între... cei mai netrebnici în viaţa politică. Or mai fi maşinaţii, una alta, interese personale, dar cât se minte acuma la noi şi câtă lipsă aşa de demnitate, şi de onorabilitate... de caracter, de lucuditate, aşa ceva cred că nu s-o mai... nu, nici un popor din fostele comuniste... nu mai întâlnesc astfel de manifestări. Cu plăcere ce mai doriţi...

Cred că ar trebui să ne oprim aicea. Eu vă mulţumesc pentru...

Mă rog?

Vă mulţumesc pentru ajutorul pe care mi l-aţi dat şi... ne oprim aici.

Da, mulţumesc şi eu.

 

Transcrierea şi tehnoredactarea

Cosmin Budeancă

septembrie 2006

© Všechna práva vycházejí z práv projektu: Prison Experiences in Communist Romania