Cornel Lupu

"N-aveam voie nici să ne rugăm în celulă, că, sigur, mai aveam şi preoţi cu noi şi nu exista zi să nu facem slujba de liturghie. Şi liturghia o făceam cu preoţii. Şi ei făceau partea preoţilor, noi cântam... dădeam răspunsurile, din celulă. Şi asta am avut-o tot timpu’, am fost şi cu preoţi. Totdeauna cel puţin unu’ am avut şi-n celulă... Doar când am fost mai puţini ţinuţi n-aveam preoţi. Dar să ştiţi că şi de Paşti am avut situaţii când, aşa, după cum vă spuneam, că mai primeam vin tonic când eram slăbiţi... din vinu’ ăla tonic întotdeauna să păstra o parte pentru sfinţirea paştilor. Şi dacă nu reuşeam să primim de-afară... că mai primeam şi de-afară, mai erau şi-ntre gardieni oameni... credincioşi şi cu frica lui Dumnezeu, şi ne puneau pe la geam pe-acolo când ieşeam la plimbare... mai găseam paşti. Da’ altfel le făceam noi în celulă. Le sfinţea preotu’ acolo, în condiţiile care erau, şi se sfinţeau, totuşi, paşti, şi de fiecare dată aveam paşti în celulă acolo."

"În celulă fiind acolo la Gherla, vine gardianul la vizetă, deschide şi mă cheamă. 'Hai, băi, banditu’ Lupu!' C-aşa ne zicea nouă... Mă prezint la vizetă acolo: 'Semnează, măi, aici!' 'Ce semnez, domnu’ sergent major?' 'Păi', zice, 'sentinţa de divorţ.' Şi am semnat-o. Am semnat-o cu toate că n-am fost dus la proces, n-am ştiut nimica de divorţu’ ăsta, însă mi-am dat seama ce... persecuţii o avut soţia afară, şi zic: 'Semnez ca să... scape ea măcar de persecuţii...' Şi retrăgându-mă-n celulă... cu mine-n celulă era un bătrânel, unu micuţ aşa... după cum ne spunea el era avocat, fostul avocat al Curţii Regale... Bănescu. Avocatul Bănescu. Şi mă-ntreabă: 'Ce-ai semnat domnu’ Lupu?' 'Păi', zic, 'sentinţa de divorţ'. 'Nu trebuia!' Parcă i-am dat foc... 'Nu trebuia să semnezi, domnu’ Lupu! Dar dacă mâine suntem afară ce faci domnule?' 'Domnu’ Bănescu, lăsaţi să fim mâine afară, că io ştiu di ce-o făcut soţia gestu-ăsta.' Şi-ntradevăr c-aşa o fost, o stat, c-o avut necazuri pe ormă ea cu serviciu, că dată afară de prin toate serviciile..."