Cornel Lupu

* 1925

  • "Părerea mea e asta, că ăsta a fost scopu’... scopu’ organelor de partid şi al Securităţii să intimideze lumea pentru colectivizare. Şi aşa cum a şi fost, că-n primăvara lui ’59 s-a pornit colectivizarea şi abia în ’62, când s-a terminat colectivizarea în ţară, atunci, cum v-am spus mai înainte, a venit cu un favor, că practic a fost un favor şi pentru noi... Nu-i tot una să ştii că stai cu o condamnare de muncă silnică pe viaţă... sau 25 de ani. Cu toate că nu ne gândeam noi niciodată că o să rezistăm să facem 25 de ani. Am avut exemple, totuşi, după eliberare, după decretul... amnistia din... ’64, c-au fost oameni care au făcut şi câte 22-23 de ani, da’ nu ne gândeam la asta, că am ştiut că toată... invenţia asta care s-a făcut a avut un scop, şi trebuie să aibă şi un final."

  • "N-aveam voie nici să ne rugăm în celulă, că, sigur, mai aveam şi preoţi cu noi şi nu exista zi să nu facem slujba de liturghie. Şi liturghia o făceam cu preoţii. Şi ei făceau partea preoţilor, noi cântam... dădeam răspunsurile, din celulă. Şi asta am avut-o tot timpu’, am fost şi cu preoţi. Totdeauna cel puţin unu’ am avut şi-n celulă... Doar când am fost mai puţini ţinuţi n-aveam preoţi. Dar să ştiţi că şi de Paşti am avut situaţii când, aşa, după cum vă spuneam, că mai primeam vin tonic când eram slăbiţi... din vinu’ ăla tonic întotdeauna să păstra o parte pentru sfinţirea paştilor. Şi dacă nu reuşeam să primim de-afară... că mai primeam şi de-afară, mai erau şi-ntre gardieni oameni... credincioşi şi cu frica lui Dumnezeu, şi ne puneau pe la geam pe-acolo când ieşeam la plimbare... mai găseam paşti. Da’ altfel le făceam noi în celulă. Le sfinţea preotu’ acolo, în condiţiile care erau, şi se sfinţeau, totuşi, paşti, şi de fiecare dată aveam paşti în celulă acolo."

  • "În celulă fiind acolo la Gherla, vine gardianul la vizetă, deschide şi mă cheamă. 'Hai, băi, banditu’ Lupu!' C-aşa ne zicea nouă... Mă prezint la vizetă acolo: 'Semnează, măi, aici!' 'Ce semnez, domnu’ sergent major?' 'Păi', zice, 'sentinţa de divorţ.' Şi am semnat-o. Am semnat-o cu toate că n-am fost dus la proces, n-am ştiut nimica de divorţu’ ăsta, însă mi-am dat seama ce... persecuţii o avut soţia afară, şi zic: 'Semnez ca să... scape ea măcar de persecuţii...' Şi retrăgându-mă-n celulă... cu mine-n celulă era un bătrânel, unu micuţ aşa... după cum ne spunea el era avocat, fostul avocat al Curţii Regale... Bănescu. Avocatul Bănescu. Şi mă-ntreabă: 'Ce-ai semnat domnu’ Lupu?' 'Păi', zic, 'sentinţa de divorţ'. 'Nu trebuia!' Parcă i-am dat foc... 'Nu trebuia să semnezi, domnu’ Lupu! Dar dacă mâine suntem afară ce faci domnule?' 'Domnu’ Bănescu, lăsaţi să fim mâine afară, că io ştiu di ce-o făcut soţia gestu-ăsta.' Şi-ntradevăr c-aşa o fost, o stat, c-o avut necazuri pe ormă ea cu serviciu, că dată afară de prin toate serviciile..."

  • Celé nahrávky
  • 1

    Bucuresti, 12.06.2012

    (audio)
    délka: 01:33:34
    nahrávka pořízena v rámci projektu Experienţe carcerale în România comunistă
Celé nahrávky jsou k dispozici pouze pro přihlášené uživatele.

Ăsta a fost scopu’ organelor de partid şi al Securităţii, să intimideze lumea pentru colectivizare

Lupu Cornel 2 Mai 1954.jpg (historic)
Cornel Lupu
zdroj: arhiva personala

S-a născut la 29 august 1925 în Orăştie, judeţul Hunedoara, România. A absolvit Şcoala medie de comerţ şi mişcare CFR. Nu a făcut politică. A fost arestat la 26 octombrie 1958 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru o presupusă apartenenţă de la o organizaţie anticomunistă inventată de Securitate  (Romanian Political Police). Ulterior pedeapsă i-a fost redusă la 25 de ani muncă silnică. În timpul detenţiei soţia a divorţat de el din cauza presiunilor exercitate de autorităţilor statului asupra ei. A fost eliberat la 24 iunie 1964. După eliberare s-a recăsătorit cu soţia sa.