Cecilia Jugănaru

* 1957

  • "În 20 mai 1974 m-am angajat la Întreprinderea de Autocamioane Steagul Roşu. Aveam 17 ani, eram o copilă. Pe atunci se angaja de oriunde. Era nevoie de multă forţă de muncă. Până în anii, să zic, 1977-1978, hai să zicem chiar ’80, situaţia era mai bună în ţară. Viaţa era cât de cât mai uşoară. După anii ’80 a început chinul: foamete, lipsa apei, a curentului, frigul… (plânge) Vai, ce greu mi-e să vorbesc, mi-e foarte greu! În anul 1980 m-am căsătorit. În 1981 am născut băiatul. Ne-am chinuit. Am stat cu el acasă trei luni de zile, după care am început munca. Copilul l-am crescut doar eu şi soţul. Făceam schimburi inverse. Eu lucram mai mult în „doi” şi „trei”, pentru că soţul lucra mai mult în schimbul unu."

  • "Numai că acea „declaraţie” mi-a fost mult prea lungă. M-au dus la Miliţie, unde m-au băgat într-o încăpere. Acolo era un miliţian, Dumnezeu ştie ce era!, unu’ brunet, chel. Parcă-l văd: n-am apucat să intru bine că m-a şi pocnit în partea dreaptă. Drept urmare mi-a spart timpanul, ceea ce… în ziua de azi am aparat auditiv (plânge). „Ce-ai făcut, curvo?” „N-am făcut nimic”. „A, n-ai făcut nimic? N-ai curajul să spui. Ai participat?” „Nu”. Şi în momentul acela mi-a scos un teanc de poze. Dar într-una singură păream să fiu eu, şi, încă, cu spatele. Atât mi se vedea: doar părul. „Nu eşti tu?” „Nu cred. Nu sunt eu”. „Cum nu eşti tu? Nu te recunoşti?” (răstit) Şi a început să mă jignească şi să-mi vorbească foarte urât: „Ai venit din fundul Moldovei să faci tu ordine în Braşov?” Bineînţeles că n-am mai putut să vorbesc. Am ameţit de la acea palmă puternică."

  • "Când am fost arestată aveam 62 de kilograme. Când am venit înapoi, am venit cu 42. De ce? Mâncare ce ne dădea acolo era fasole. Fasole ca fasole, dar avea gândacii cât unghia de la degetul mare. Probabil că erau puşi intenţionat. Pâinea: era arsă coaja şi înăuntru cocă crudă, deci nu puteam. Doar ceaiul dacă-l beam dimineaţa, şi mai rodeam câte o bucată de coajă din aia, din care mi-am rupt şi doi dinţi. Am rămas şi fără dinţi. (Oftează) Foarte greu, foarte greu a fost!"

  • Celé nahrávky
  • 1

    Braşov, Romania, 25.08.2005

    ()
    délka: 
    nahrávka pořízena v rámci projektu Memorialul Sighet – Departamentul de Istorie Orală
Celé nahrávky jsou k dispozici pouze pro přihlášené uživatele.

Zilele de lucru erau neîntrerupte. Lucram ca roboţii, dar pentru ce, nu ştiu, că bani n-aveam, nimic n-aveam.

Cecilia Jugănaru în anii '80
Cecilia Jugănaru în anii '80
zdroj: Arhiva foto a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

S-a născut la 14 februarie 1957, la Mirceşti, jud. Iaşi. În 1973, la 16 ani s-a mutat în Braşov, unde a absolvit Liceul industrial, devenind prelucrător prin aşchiere. La 20 mai 1974, la 17 ani, s-a angajat la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roşu“ din Braşov. În 1980, s-a căsătorit, iar în 1981 i s-a născut singurul copil, un băiat. La 14 noiembrie 1987, în condiţiile în care întreaga populaţie a României suferea de pe urma măsurilor de austeritate luate de regimul Ceauşescu (raţionalizarea căldurii, a curentului, a apei calde, a alimentelor), iar muncitorii de la „Steagul Roşu“ îşi primesc salariile  mult micşorate, fără nicio explicaţie din partea conducerii întreprinderii, cei aflaţi în schimbul trei refuză să înceapă lucrul. A doua zi, la 15 noiembrie 1987, muncitorii de la „Steagul Roşu“ îşi continuă protestul, celor din schimbul trei alăturându-li-se şi cei veniţi dimineaţă. Ei cer conducerii întreprinderii explicaţii în legătură cu salariile. Între aceştia se afla şi Cecilia Jugănaru, care în acel moment lucra ca dispecer la Uzina Steagul Roşu. Neprimind nici un răspuns din partea conducerii întreprinderii, sute de muncitori pornesc spre sediul Prefecturii. Pe drum, fiind zi de alegeri pentru consiliile judeţene, muncitorilor li se alătură alte persoane, astfel încât în faţa Prefecturii Braşov au ajuns câteva mii de oameni, care scandau „Vrem mâncare la copii!“, „Vrem lumină!“, „Vrem căldură!“, „Vrem banii înapoi!“. Cineva din mulţime a dat tonul la „Deşteaptă-te române!“. S-a strigat „Jos Ceauşescu!“, „Jos comunismul!“. Dialogul cu autorităţile nu au dat nici un rezultat, iar oamenii revoltaţi au pătruns în sediul clădirii Comitetului judeţean. Tabloul lui Ceauşescu a aterizat în faţa scărilor clădirii şi, împreună cu steagul roşu al PCR, a ars în câteva clipe. După câteva ore au sosit trupele din detaşamentul anti-terorist al Securităţii. O parte a protestatarilor au fost arestaţi chiar atunci. În seara zilei de 18 noiembrie, Cecilia Jugănaru a fost chemată la Miliţie pentru a da o declaraţie, însă este reţinută la sediul Miliţiei pentru participarea la revoltă. După două zile de anchetă, a fost dusă, împreună cu celelalte persoane arestate, la Bucureşti, la Inspectoratul General al Miliţiei, unde au continuat anchetele. După aproape două săptămâni de interogatorii, Cecilia Jugănaru a fost trimisă înapoi la Braşov, fiind lăsată în libertate numai după ce i se spune să nu declare nimic despre ceea ce a văzut şi i s-a întâmplat în perioada cât fusese reţinută. La 17 decembrie 1987, i se desface contractul de muncă de la întreprinderea „Steagul Roşu“, fiind obligată să se angajeze la Întreprinderea Mecanică din Braşov. La un an după desfăşurarea evenimentelor, la 15 noiembrie 1988, Cecilia Jugănaru a fost chemată din nou la sediul Miliţiei pentru a da declaraţii. La fel s-a întâmplat la 15 noiembrie 1989. După revoluţia din 1989, s-a reangajat la „Steagul Roşu“, unde a lucrat până la 1 aprilie 2004. În prezent, Cecilia Jugănaru locuieşte în Braşov şi face parte din Asociaţia „15 noiembrie 1987“.